Lucian1117.ucoz.net

Cercurile misterioase din lanuri

2009-09-16T00:33:00.001+03:00

Ce sunt cercurile din lanuri?

Cercurile din lanuri ("crop circles", "crop formations", lb. engl.) sunt desene geometrice la scară mare, acoperind arii de zeci şi sute de metri pătraţi, realizate prin culcarea ordonată a unor porţiuni din lanurile de grâu, porumb, orz, rapiţă etc. Fenomenul a căpătat răspândire mondială în ultimii ani, astfel de formaţiuni misterioase fiind raportate în multe ţări. Sute de cercetători, majoritatea cu pregătire ştiinţifică de nivel înalt, studiază minuţios fiecare desen nou apărut. Ce este de-a dreptul supărător este că, până acum, nimeni nu a putut da o explicaţie "rezonabilă" apariţiilor...

Reacţia martorului ocular

Primul contact vizual cu o astfel de imagine gigantică îţi creează emoţie artistică şi elevaţie intelectuală, urmate inevitabil de întrebările: "cine a făcut desenul acesta? cum şi cînd?". Începi imediat să cauţi urmele paşilor făptaşilor, dar nu găseşti nimic - în jurul desenului spicele sunt intacte. Şi de aici începe marea căutare şi fervoarea ştiinţifică. Vrei să aduni toate indiciile care te-ar putea conduce la o explicaţie a fenomenului.

Fenomen natural?

Găsim în natură forme geometrice aproape perfecte, cum ar fi marea varietate de fulgi de zăpadă. Poate că aceste cercuri apărute în lanuri sunt forme de manifestare a unor energii telurice care radiază la suprafaţă, fenomen analog cu aranjarea geometrică a piliturii de fier pe un suport supus magnetizării... Totuşi, de la an la an complexitatea desenelor a crescut, de la simple cercuri sau combinaţii de cercuri la forme liniare combinate cu circulare, apoi la forme poligonale, apoi la schematizarea unor insecte sau orbite de planete, forme de fractali, desene de o frumuseţe artistică remarcabilă şi care respectă nişte proporţii matematice exacte. Nu există nicăieri în lumea naturală un asemenea fenomen evolutiv şi purtător de sens, pe care îl putem cataloga, fără a greşi, drept artă şi comunicare.

Meşteri nevăzuţi?

Cea mai tentantă rămâne, desigur, ipoteza făuririi acestor desene de mâini umane pricepute. Uşor de zis, greu de demonstrat! Este adevărat că au fost depistate şi câteva falsuri, facute de nişte teribilişti, în scop publicitar. Dar uşurinţa cu care au fost imediat depistate de către specialişti arată că ele erau doar nişte slabe imitaţii ale stilului ORIGINAL. O formaţiune ORIGINALĂ este întotdeauna o forma completă, perfectă. Ea modifică structura solului şi creează un câmp electromagnetic intens. Culcarea spicelor nu se datorează unui procedeu mecanic, ci unuia de încălzire din interior al tulpinii plantei, care se înmoaie temporar pentru a se îndoi la orizontală uşor, fără a fi ruptă. Analiza microscopică a revelat existenţa unor bobiţe de material magnetic în spice, a căror densitate scade liniar de la centru spre marginea formaţiunii. Dacă cineva ar pretinde că el a făcut o astfel de formaţiune, considerată a fi ORIGINALĂ, orice savant ar fi curios să afle CUM! Căci nu există metode cunoscute care să redea aceste efecte complexe integral.

Dacă formele grafice din lanuri ar fi opera unor oameni, cum se face că nimeni nu i-a văzut până acum, după apariţia a mii de astfel de desene în toate colţurile globului (SUA, Canada, Germania, Anglia, Franţa, Olanda etc)?! Ce interes ar putea avea o astfel de ipotetică echipă de "desenatori în lanuri" să cheltuiască atâta energie, folosind o tehnologie necunoscută şi nici măcar să nu îşi dezvăluie identitatea?! Mai mult, fenomenul nu este cu totul de dată recentă, ci a fost înregistrat şi de cronicile secolului 17 în Anglia şi Germania, când oamenii îngroziţi credeau că cercurile apărute în lanuri sunt rodul demonilor şi al vrăjitoarelor. Cam puţin probabil ca echipa de "desenatori" teribilişti să fi supravieţuit incognito atâtea secole!

Desenele nu apar întotdeauna "peste noapte". Un pilot care survola Stonehenge s-a întors deasupra zonei după 30 minute, văzând şi filmând o formaţiune care nu exista acolo înainte. Apăruse într-un interval de jumătate de oră, ziua în amiaza mare, lângă o şosea circulată! S-au relatat şi cazuri când timpul de apariţie a fost de sub un minut!...

Pista mentalistă

Istoria acestor apariţii de formaţiuni grafice gigantice ne arată că ele sunt mai frecvente acolo unde oamenii le dau importanţă, le studiază imediat ce apar, au aparate de zbor cu care le survolează şi le fotografiază, discută între ei şi informează opinia publică. Pare a fi o interacţiune între oameni şi creatorii desenelor.

Una din echipele de cercetători pasionaţi ai acestui fenomen au făcut o meditaţie în grup, prin care au invocat apariţia unei formaţiuni cu caracteristici clare. A doua zi, au găsit în apropiere una, identică până în amănunt cu cea mentalizată de ei. Să fie toate aceste desene simbolice rodul unor asociaţii ezoterice care se ocupă cu modelarea subconştientului colectiv? Dar, care ar putea fi legătura dintre această prezumtivă grupare şi sferele luminoase galbene, roşii, care zboară adeseori în preajma formaţiunilor abia apărute? Ele au fost surprinse şi pe film, iar comportamentul lor dovedeşte inteligenţă şi faptul că nu sunt de sorginte umană...

Dincolo de ştiinţă

Unii dintre noi poate că aşteaptă enervaţi ca ştiinţa să le spună odată că cercurile din lanuri sunt fie o farsă, fie o creaţie omenească, fie un fenomen natural. Aşteptăm să ni se garanteze: "Nu există mistere, oameni buni, fiţi liniştiţi, Ştiinţa gândeşte pentru dumneavoastră!".

Dar poate că, dimpotrivă, ar trebui să medităm mai profund, poate că mesajul lor ni se adresează personal! Să ne deschidem, aşadar, mintea, să ne minunăm de aceste desene, proaspete ca roua dimineţii, irezistibil de frumoase, de necombătut ca o teoremă matematică, efemere ca spicele sub tăişul secerătorilor!

Isabelle Kingston, unul din mediumii dedicaţi comunicării cu invizibilii Făuritori ai cercurilor misterioase, a prezis de multe ori locul unde urmau să apară noi desene, câteva din caracteristicile lor şi mesajul care le însoţea. Ea spune că sarcina acestora este să transforme în mod subtil conştiinţa oamenilor prin intermediul mesajelor subconştiente conţinute în cercurile din lanuri. Aceşti Veghetori ai planetei, entităţi spirituale, nu vor şi nu pot să intervină în mod direct în viaţa pământenilor, căci aceasta ar contraveni Legii Universale. Depinde numai de noi cum interpretăm informaţia care ne-a fost pusă la dispoziţie şi să o utilizăm pentru binele umanităţii, pentru a ne recâştiga armonia cu natura...

RĂZVAN PETRE

2005

Link: Cel mai mare site dedicat fenomenului cercurilor misterioase apărute în lanuri

ADDENDA

Ipoteza extraterestră nu se verifică. Dacă ar fi fost opera unor inteligenţe extraterestre, atunci ar fi fost logic ca acest şir de simboluri să se finalizeze cu o întâlnire de gradul 3 sau 4, prin care comunicarea să se facă foarte rapid şi eficient. După cum vedem însă, cercurile din lanuri nu au fost urmate de altceva mai spectaculos şi miraculos. Mai degrabă decât o transmisie din partea unei civilizaţii EXTRATERESTRE (vizibilă, dar inaccesibilă), mesajele simbolice vin din partea lumii INTRATERESTRE (invizibilă, dar accesibilă), după cum numesc unii lumea spiritelor Pământului. (6 iun 2009)

EXTRAORDINAR! MINGII DE LUMINĂ CREEAZĂ ACESTE MISTERIOASE CERCURI ÎN LANURI. DOVADA FILMATĂ!!!

1. Versiunea scurtă (30 secunde)

http://www.youtube.com/watch?v=6M6vP8-SbU0

2. Documentar (5 minute)

http://www.youtube.com/watch?v=9SJvVW8s_Oc

3. Filmarea unei mingii de lumină deasupra unui cerc deja format (45 secunde)

http://www.youtube.com/watch?v=kdeJrDgMOlA

4. Altă filmare a unei mingii de lumină într-un lan (3 minute 30 secunde)

http://www.youtube.com/watch?v=pk8CDYw04VY

Calendarul Aztec: Piatra Soarelui

2009-09-15T00:48:00.001+03:00

În Muzeul Naţional de Antropologie din Mexico City se află expus un calendar solar aztec, un basorelief sculptat pe o piatră circular cu un diametru de 3,7 metri şi cu greutatea de 25 tone, care a fost descoperit în zona oraşului respectiv.

În partea centrală a calendarului se află faţa zeului solar Tonatiuh, aceasta fiind înconjurată de 4 dreptunghiuri. În dreptunghiurile respective sunt reprezentate încarnările anterioare alezeului Soare. În sistemul cosmogonic mayaş era acrediată ideea că 4 lumi diferite ar fi existat înaintea celei prezente.

Lumile anterioare, împreună cu încarnările zeului Soare, ar fi fost distruse de catastrofe în urma cărora specia umană aproape că a dispărut de pe faţa planetei.

În primul dreptunghi (asociat cu punctul cardinal Vestic) este sculptat capul unui jaguar, deoarece prima lume a fost distrusă de 4 jaguari, jaguarul fiind o reprezentare - în concepţia mayaşă - a Zeului Creator Tezcatlipoca. Cel de-al doilea dreptunghi (asociat cu Nordul) îl infăţişează pe şarpele cu pene, "Zeul celor 4 Vânturi", deoarece a doua civilizaţie a planetei a fost distrusă de uragane cataclismice. Cel de-al treilea dreptunghi (asociat cu Estul) înfăţişează un dragon, "Zeul celor 4 fulgere şi trăsnete" care a distrus a treia civilizaţie umană. Si în sfârşit, al patrulea dreptunghi (asociat cu Sudul) înfăţiţează o şopârlă, "Zeul celor 4 ape", deoarece ultima civilizaţie a fost distrusă de un potop cataclismic care a durat 52 de ani şi din care au scăpat doar un bărbat şi o femeie, desigur cu scopul de a continua evoluţia speciei umane. Este interesantă această alegorie a cărei ultimă parte aminteşte de legendarul potop al lui Noe descris în Vechiul Testament şi de tragedia locuitorilor continentului Atlantida scufundaţi în apele oceanului acum 12.000 de ani, ai căror urmaşi direcţi, mayaşii se pare ca au fost.

şi prevesteşte sfârşitul civilizaţiei actuale în urma unor curemure cataclismice, atât de puternice cum nu au mai fost vreodată pe această planetă, şi care vor veni de undeva din partea de Vest. Este foarte straniu şi un semn de rău augur, faptul că extrem de precisul calendar mayaş care începe numărătoarea anilor prezentului ciclu cu data de 12 August 3113 B.C., se opreşte la data de 21 Decembrie 2012 A.D.. Această perioadă însumează5125 de ani, durata a 13 baktuni sau a unei aşa numite epoci creatoare.

Probabil că există pe undeva o similitudine între mitul celui de-al cincilea Soare mayaş şi Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament care prevesteşte apariţia, la sfârşitul mileniului al doilea, a "unui cer nou şi unui pamânt nou, pentru că cerul dintâi şi pamântul dintâi pieriseră şi marea nu mai era". Calendarul mayaş prezinta 21 Decembrie 2012 ca dată la care va avea loc colapsul tehnologic total şi sfârsitul actualei civilizaţii.

Sfinxul provine din Atlantida

2009-09-15T00:41:00.000+03:00

“Exista o Universitate Atlantă minunată: Vreau să mă refer în mod explicit la SOCIETATEA AKALDANA, o adevărată Universitate de Înţelepţi”...

“Membrii Societăţii Akaldana au făcut parte din acel Popor Select care a putut să scape din Atlantida atunci când a înţeles faptul că o mare catastrofă se apropia. S-au aşezat la început în partea de Sud a Continentului African, apoi au emigrat către Cairona (Cairo de azi). Aici au construit faimoasa lor Universitate şi Sfinxul în faţa acesteia”...

Samael Aun Weor

Dacă Sfinxul l-ar întreba azi pe Edip: Care este animalul care a existat în Atlantida, a existat în Egipt şi există încă şi astăzi?, mai bine era dacă Teba nu s-ar fi salvat...

Întotdeauna am studiat în cărţile de Isorie faptul că Sfinxul din Gizeh, (faimosul monument cu corp şi gheare de leu, labe de taur, aripi de vultur şi faţă umană, cu înălţime de cca 20 m şi lăţime de 57m), are cca 4.500 de ani vechime, mai mult sau mai puţin, conform Ştiinţei Oficiale.

Chiar şi pentru Ştiinţă, originile Vechiului Egipt au reprezentat întotdeauna o enigmă, iar arheologii s-au întrebat de multe ori: “Cum poate lua naştere o civilizaţie atât de complexă cu două mii de ani înainte de Grecia şi care doar în cinci sute de ani a dezvoltat un sistem de scriere complet, a elaborat un calendar şi matematici sofisticate şi care, în plus, a fost capabil să ridice cele mai mari monumente din piatră (cunoscute) construite de către om?”

NOUTĂŢI DESPRE ENIGMA DIN GIZEH

Geologul Robert Schoch, de la Universitatea din Boston, nu doar că a dezlegat polemica ci a adăugat o nouă enigmă la cele care deja existau asupra Ţării arse de soare a lui Kem (Egiptul), afirmând faptul că gigantica şi misterioasa statuie din Gizeh are mai multe milenii decât i se acordă.

Schoch şi-a bazat concluziile pe studiile asupra eroziunilor existente pe corpul sfinxului. A afirmat faptul că o deteriorare atât de severă putea să fie provocată doar de apă, ceea ce a implicat o climă cu ploi intense care nu a existat in platoul Giza atunci când piramidele au fost construite.

Pe de altă parte, Mohamed Abu Baker, director al organismului responsabil de monumentele arheologice dinEgipt, a afirmat faptul că studiul efectuat cu un aparat de măsură special, care determină vechimea pietrelor prin intermediul vibraţiei, a dat ca rezultat, prin aplicarea asupra pietrei calcaroase din care este construită statuia, o vechime de mai mult de 10.000 de ani.

În ciuda acestora, există egiptologi precum Lenny Bell de la Universitatea din Chicago care cu îngâmfare sceptică afirmă: “Nu sunt dispus să admit faptul că ne-am înşelat atâtea mii de ani".

Acum, dacă ţinem seama de faptul că multe legende, Maeştri (cum ar fi Samael Aun Weor şi Gurdjieff) şi diverşi egiptologi ezoterişti precum John Anthony West (care l-a însoţit pe Schoch în expediţiile sale), întotdeauna au afirmat faptul că Sfinxul este mai vechi decât dinastiile egiptene, ajungem la concluzia că, aceste constatări şi afirmaţii sunt întărite, în cele din urmă, de probele geologice...

Atlantida

2009-09-15T00:39:00.001+03:00

O, minunată Înţelepciune ce provii de la Fiinţă, umple inima noastră de iubire şi fă să strălucească în noi lumina ta pură!

O, minunată Lumină ce te afli ocultată în profunzimile noastre, fă să fim ceea ce am fost în aurora zilelor!

O, minunată Cunoaştere, fericire inefabilă a spiritului, ghidează-ne paşii până când vom putea reînvia pasărea minunată de lumină!

O, minunată şi binecuvântată Lumină, fă din noi fiinţe superioare, nu prin ceea ce avem ci prin ceea ce dăm!

O, minunată Lumină, fă ca inimile noastre să simtă necesitatea de a încarna Iubirea!

O, pământuri minunate ale Cunoaşterii eterne, voi ce v-aţi ascuns în profunzimile tenebrelor, arătaţi-vă din nou pentru a ne transmite înţelepciunea voastră eternă şi divină!

Dincolo de Coloanele lui Hercule, în Oceanul Atlantic a existat un imens continent format din şapte insule mari, dedicat înţelepciunii Divine, numit OLISIS sauATLANTIDA. Acest vast continent era precum un vis al poetului, o creaţie divină, pe care mulţi filosofi, printre care Platon, iniţiatul, ni-l descriu ca pe un loc de eternă înţelepciune. Pe acest continent s-a dezvoltat o puternică civilizaţie, unde trăiau Suraşii, zeii, oamenii perfecţi, fiinţe minunate ce posedau o minunată ştiinţă şi o grandioasă religie. Pe aceste pământuri a existat o adevărată universitate de înţelepţi numită Societatea Akaldana, unde se studiau misterele divine.

Membrii acestei Societăţi Akaldana au făcut parte din acel popor ales care a plecat din Atlantida când au înţeles că o mare catastrofă se apropia şi ghidaţi de Noe biblic sau Manu Vaivasvata, s-au instalat pe pământurile Egiptului. Acolo au stabilit din nou faimoasa lor Universitate Akaldana, supravegheată de aproape de privirea atentă a fidelului gardian al misterelor iniţiatice: Sfinxul.

Această minunată înţepciune a permis tuturor popoarelor solare să realizeze mari opere prin intermediul unei ştiinţe superioare şi să construiască, printre alte minuni, piramidele egiptene şi maya. Această Cunoaştere este aceeaşi pe care a transmis-o Buddha discipolilor săi, precum şi marele Kabir, Iisus din Nazaret, Hermes Trismegistul, Quetzalcoatl, Confucius, Krishna, Mahomed etc. Fiecare a adus un mesaj din înalt, ce conţine aceleaşi principii cosmice de tip completamente impersonal şi atemporal.

Această înţelepciune este aceeaşi ştiinţă secretă pe care o întâlnim în toate religiile şi tradiţiile Occidentului şi Orientului, la sufiştii şi dervişii dansatori, în budism şi în taoism, în magia sacră a nordicilor.

Această cunoaştere ce se bazează pe patru piloni fundamentali: Filosofia, Arta, Ştiinţa, şi Religia, ne dă din nou oportunitatea de a ne întoarce la înţepciunea eternă şi de a dezvolta toate părţile spirituale ale Fiinţei noastre.

Atlas sau Atlanteotl?

2009-09-15T00:38:00.000+03:00

Trebuie sa stim ca intregul sistem gnostic contine elemente elenistice, orientale-persane, palestiniene, egiptene, indiene, etc, si nu trebuie sa ignoram principiile gnostice perceptibile in cultele religioase ale nahuasilor toltecilor, aztecilor, mayasilor si incasilor.

Similitudinile vechilor culturi ne invita sa cunoastem mai in profunzime stransa legatura care exista intre aceste civilizatii la toate nivelele: simbolic, artistic, lingvistic, etc.

De exemplu, pe ATLAS il intalnim in mitologia greaca. El este fiu al titanului Iapet si al nimfei Climene, si frate cu Prometeu. Atlas a luptat cu titanii impotriva zeitatilor olimpice. Ca si pedeapsa a fost condamnat sa poarte pentru totdeauna pe spatele sau Pamantul si Cerul.

Figura lui Atlas suportand greutatea Pamantului a fost utilizata pe copertile primelor colectii de harti, si ulterior, in prezent, orice volum de harti poarta numele sau, adica Atlas.

Atlante, forma plurala pentru Atlas, este un termen clasic folosit in arhitectura contemporana pentru a exprima figura sculptata a unui barbat care, utilizata ca si coloana, sustine o structura superioara.

Daca observam de exemplu similitudinea lingvistica a cuvantului “Atlas”, observam ca se aseamana foarte mult cu “Atlantida”. Pentru a intelege mai bine, putem diviza termenul “Atlantida” astfel: ATL-ANTIDA; in limba Nahuatl, ATL inseamna APA, iar noi stim ca astazi Atlantida este scufundata sub ape.

In Codicele Borgia, exista figura luiATLANTEOTL. Astfel, in cadrul marii civilizatii Maya, Atlanteotl tine pe umerii sai apa cereasca exact ca si Atlas al grecilor caruia suntem obisnuiti sa ii acordam prioritate ca si simbol. Putem observa ca atat imaginea cat si denumirea (Atlas si Atlanteotl) prezinta o mare similitudine: Cuvantul“Atlanteotl” il putem diviza in ATLcare inseamna ape, si TEOTL care inseamna Zeu. Rezulta ca cele doua reprezentari sunt unul si acelasi simbol: ambii poarta Apele sau Lumea, iar aici aceste embleme indica doua lucruri. Mai intai, transformarile geologice suferite de scoarta terestra dupa Potopul Universal, cand polii s-au convertit in Ecuator si Ecuatorul in poli; continentul atlant scufundandu-se deci din cauza acestor transformari geologice. In al doilea rand se sugereaza Munca cu Apele prin practica alchimica, rezultat al transmutarii Apelor sau lichidelor esentiale. Se observa deci ca ambii au sustinut Lumea sau Apele, aceasta reprezentand triumful hermetic.

Extraordinarele concordante lingvistice, simbolice, etc, se explica numai datorita trunchiului atlant comun popoarelor americane si mediterano-semite. Cu aceste cuvinte dorim sa semnalam faptul ca vechile civilizatii din Mexic, Egipt, Persia, Grecia, China, etc, se conecteaza intr-o armonie transcendentala unitara. Toate aceste civilizatii anunta aceleasi invataturi, singurele diferente fiind de idiom si de reprezentare, iar fondul, continutul obiectiv, fiind acelasi.

Înţelepciunea Gnostică

2009-09-15T00:30:00.003+03:00

„Principiile de bază ale Marii Înţelepciuni Universale sunt mereu identice. Atât Buddha cât şi Hermes Trismegistul, Quetzalcoatl sau Iisus din Nazareth, marele Kabir etc. aduc un mesaj. Fiecare din aceste mesaje ale Celui de Sus conţin, în ele însele, aceleaşi principii cosmice de tip complet impersonal şi universal.
Corpul doctrinei pe care o aducem acum este revoluţionar în sensul cel mai complet al cuvântului, dar conţine aceleaşi principii pe care Buddha le preda în secret discipolilor săi sau cele pe care Marele Kabir Iisus le dădea, de asemenea în secret, discipolilor săi. Corpul doctrinei este acelaşi, numai că acum este adus într-o formă revoluţionară, în acord cu noua Eră a Vărsătorului.”
Samael Aun Weor: „Dialog între Maestru şi discipoli”

A şti cine este, de unde vine şi încotro merge, a fost din totdeauna o aspiraţie fundamentală a omului. La această nevoie primordială răspunde GNOZA.

Dăltuită în piatră vie, pe frontispiciul Templului din Delphi, o veche maximă spune: “HOMO NOSCE TE IPSUM”… (Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi Zeii.)

Din timpurile cele mai vechi, omul a căutat mereu să-şi dezvolte posibilităţile, să se cunoască pe sine şi să cunoască destinul său material şi spiritual.

Este scris că „Gloria lui Dumnezeu constă în a-şi ascunde misterele, iar cea a omului în a le descoperi”.

A găsi, prin tine însuţi, soluţia exactă a tuturor tainelor Naturii, nu poate fi niciodată o erezie sau o absurditate, cu atât mai mult cu cât acesta este cel mai demn şi mai glorificat drept pe care îl are orice creatură umană.

A venit ora să ne auto-explorăm pentru a ne cunoaşte cu adevărat. A trăi pentru a trăi, fără a şti nimic despre noi înşine, fără a şti cine suntem, nici de unde venim, nici de ce existăm, nu merită osteneala.

Este necesar să găsim răspunsul la toate aceste întrebări şi pentru aceasta, prietene investigator, s-au născut studiile gnostice.

Este bine de ştiut că, din punct de vedere etimologic, cuvântul GNOZĂ vine din greacă şi înseamnă CUNOAŞTERE; totuşi, este evident că nu este vorba de o cunoaştere obişnuită. GNOZA se referă la o ÎNŢELEPCIUNE SUPERIOARĂ, TRANSCENDENTALĂ pentru fiinţa umană.

Această CUNOAŞTERE UNIVERSALĂ şi ATEMPORALĂ din care a emanat imensa asemănare teologică, filosofică, artistică şi simbolică a marilor civilizaţii ale trecutului, este dovada că toate au la origine acelaşi izvor.

„JANA”, „YANA”, „GNANA” sau „GNOSIS” este ştiinţa lui JANO sau ştiinţa CUNOAŞTERII INIŢIATICE, ştiinţa lui ENOICHION sau a Prorocului.

Cuvântul „JINA” de la care provine termenul „GNOSIS” nu este decât pronunţia în castiliană a cuvântului amintit mai sus; adevărata sa scriere derivă din Persană şi din Arabă şi nu este „JINA”, ci „DJIN” sau „DJINN” şi astfel îl vedem folosit de mulţi autori.

Aşadar, este evident că nici o persoană cultă nu va cădea azi, ca mai demult, în eroarea simplistă de a scoate la iveală curentele Gnostice ale vreunei laturi spirituale exclusive.

Deşi este cert că trebuie să ţinem cont de învăţăturile gnostice conţinute în elementele Elenistice şi Orientale, incluzând Persia, Mesopotamia, Siria, India, Tibetul, Palestina, Egiptul etc., nu ar trebui să uităm niciodată principiile gnostice perceptibile în sublimele culte ale populaţiilor Nahuatl, Toltecă, Aztecă, Zapotecă, Mayaşă, Incaşă, Chibcha, Quechua etc. din America Latină.

Rezultă, aşadar, că e învechit să ne gândim la GNOZĂ ca la un simplu curent metafizic introdus în sânul creştinismului. GNOZA constituie o ATITUDINE EXISTENŢIALĂ cu caracteristici proprii, înrădăcinată în cea mai veche, elevată şi rafinată aspiraţie esoterică a tuturor popoarelor a căror istorie, din păcate, nu este bine cunoscută de antropologii moderni.

Vorbind foarte sincer şi fără ocolişuri, vom spune: „Gnoza este un funcţionalism foarte natural al conştiinţei; o PHILOSOPHIA PERENNIS ET UNIVERSALIS”.

Fără îndoială, Gnoza este cunoaşterea iluminată de Misterele Divine rezervate unei elite.

Cuvântul „GNOSTICISM” închide înăuntrul structurii sale gramaticale ideea de sisteme sau curente dedicate studiului Gnozei.

Acest Gnosticism implică o serie coerentă, clară, precisă de elemente fundamentale, verificabile prin intermediul experienţei mistice directe: „Blestemul din punct de vedere ştiinţific şi filosofic”; „Adam şi Eva din Geneza Ebraică”, „Păcatul Originar şi ieşirea din Paradis”, „Misterul lui Lucifer-Nahuatl”, „Moartea Sinelui Însuşi”, „Puterile Creatoare”, „Esenţa SALVATOR-ului SALVANDUS”, „Misterele Sexuale”, „Cristosul Intim”, „Şarpele Ignic al Puterilor Noastre Magice”, „Coborârea în Infernuri”, „Întoarcerea în Eden”, „Darul lui Lucifer”…

Numai Doctrinele Gnostice care implică fundamentele Ontologice, Teologice şi Antropologice ale reperelor citate mai sus fac parte din Gnosticismul autentic.

PREGNOSTIC este acela care prezintă în formă concretă, evidentă şi specifică un caracter detectabil într-o oarecare formă în sistemele Gnostice, însă integrând acest aspect într-o concepţie cu totul străină Gnosticismului revoluţionar. Această gândire cu siguranţă nu este Gnostică, dar totuşi este Gnostică.

PROTOGNOSTIC este întregul sistem Gnostic în stadiul incipient şi germinal; mişcări dirijate de o atitudine foarte asemănătoare celei care caracterizează curentele Gnostice definite.

Adjectivul „GNOSTIC” poate şi chiar trebuie să fie aplicat în mod inteligent atât conceptelor care într-o formă sau alta se relaţionează cu Gnoza, cât şi Gnosticismului.

Termenul „GNOSTICIZANT”, fără îndoială, se găseşte foarte aproape de „pregnostic” prin semnificaţia sa, întrucât cuvântul, în realitate, în sens strict este în relaţie cu aspecte intrinsece care posedă anumite asemănări cu Gnosticismul Universal, dar care sunt integrate într-un curent care nu este definit ca fiind Gnoza.

O dată stabilite ferm aceste clarificări semantice, să trecem acum să definim cu claritate Gnosticismul.

E cazul să clarificăm în acest tratat, într-o formă accentuată, că Gnosticismul este un proces religios foarte intim, natural şi profund. Este un Esoterism autentic de fond, desfăşurându-se clipă de clipă, cu experienţe personale mistice foarte particulare… Doctrină extraordinară care adoptă fundamental formă mitică şi uneori mitologică. Liturghie magică, inefabilă cu vie ilustrare pentru Conştiinţa Superlativă a Fiinţei…

Gnoza

2009-09-15T00:30:00.000+03:00

Principiile de bază ale marii înţelepciuni universale sunt întodeauna la fel. Aceleaşi învăţături au fost predate de marii iniţiati din toate timpurile în şcolile de mistere. Cunoaşterea superioară este atemporală şi impersonală. Buddha, Iisus, Mahomed, Quetzalquatl - toţi au transmis o învăţătură care se completează, însă care în esenţă este aceiaşi fiind doar adaptată la perioada de timp şi la inţelegerea oamenilor din vremurile respective. Şi în zilele noastre este aceeaşi dintotdeauna însă este adusă într-o forma revoluţionară în acord cu epoca în care trăim. Şi are acelaşi obiectiv: unirea omului cu Divinul.
Samael Aun Weor: „Dialog între Maestru şi discipoli”

Autocunoaşterea

A răspunde în mod serios la cele trei mari întrebări ale filozofiei eterne: Cine suntem? De unde venim? şi Încotro mergem? este o necesitate primordială a fiinţei umane din toate timpurile. Din cele mai vechi timpuri omul a căutat răspuns la întrebările care îl frământau, a căutat să afle ce a fost înainte de-a se naşte, ce este în prezent şi ce va fi după ce va părăsi această lume - sau altfel spus de unde venim, de ce trăim, încotro mergem.

Căutătorul sincer a început în mod înţelept să caute răspunsuri în interior, să se cunoască pe sine. Ca o dovadă în acest sens, pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, o veche maximă spune: ”Homo nosce te ipsum” (în greacă Gnothi Seauton, atribuită primului filozof grec Thales) şi înseamnă “Omule cunoaşte-te pe tine însuţi” continuarea fiind “şi vei cunoaşte universul şi zeii”. Remarcăm aici cuvântul cunoaştere. Vorbim însă despre o cunoaştere superioară, transcedentală, o cunoaştere a ceea ce este cu adevărat Divin.

Tipuri de cunoaştere

Există într-adevăr mai multe tipuri de cunoaştere. Cunoaşterea comună, obişnuită, este necesară în viaţa de zi cu zi pentru a ne descurca mai uşor în societate, la serviciu, acasă; este cunoaşterea care ne permite să ne câştigăm painea, să preparăm hrana, să ne întreţinem locuinţa etc.

Cunoaşterea intelectuală este cea pe care am dobândit-o în urma educaţiei şi experienţei intelectuale şi ea este condiţionată şi limitată de factori circumstanţiali, care ţin de forma sau stadiul societăţii la un moment dat.

Şi există cunoaşterea superioară, cunoaşterea misterelor fiinţei umane dincolo de lumea materială - la acest tip de cunoaştere se referă Gnoza. Fiecare fiinţă umană dispune de capacitatea de a investiga şi a afla răspunsuri la întrebările existenţiale. Această cunoaştere se află în interiorul nostru, aceasta este Gnoza.

Etimologia termenului GNOZĂ

Anunţând zorii unei noi zile pentru omul contemporan, Gnoza de ieri, de azi şi dintotdeauna răsare ca un soare de bunăstare. Dicţionarele subliniază că acest cuvânt “Gnoză” este de origine greacă şi se referă în sensul general la Cunoaştere. Însă, într-un sens mai profund, cuvântul“Gnoză” face aluzie la o cunoaştere revelată, la un Modus Operandis, care explică fenomenele fizice şi metafizice privitoare la Univers şi la om ca„protagonist“ al acestuia.

Principiile de baza ale marii intelepciuni universale sunt întodeauna la fel. Aceleaşi învăţături au fost predate de marii iniţiaţi din toate timpurile în şcolile de mistere. Cunoaşterea superioară este atemporală şi impersonală. Buddha, Iisus, Mahomed, Quetzalquatl - toţi au transmis o învăţătură care se completează, însă care în esenţă este aceeaşi fiind doar adaptată la perioada de timp şi la înţelegerea oamenilor din vremurile respective. Şi în zilele noastre este aceeaşi dintotdeauna însă este adusă într-o formă revoluţionară în acord cu epoca în care trăim. Şi are acelaşi obiectiv: unirea omului cu divinul. Pentru că ştim că această ruptură s-a produs în timpuri arhaice odată cu păcatul originar din Biblia ebraică, cu acea cădere a îngerilor. Gnoza ne arată că este posibil să revenim în sânul divinităţii, şi ne ajută să o facem.

Gnoza se referă la ştiinţa tuturor ştiinţelor, acea artă care, ca fruct al unei inspiraţii revelate, înalţă artistul până a-l face să fuzioneze cu opera sa. Gnoza, nefiind o filozofie, este totuşi veriga de legătură care uneşte lanţul istoric al dezvoltării gândirii umane şi dă, de asemenea, răspunsuri precise şi logice la dilema neliniştitoare a lui “a fi” sau “a nu fi”, care se dezbate pe terenul conştient şi cognoscibil al fiecărei persoane.

„Gnoza este o învăţătură cosmică care aspiră să readucă în interiorul fiecăruia dintre noi capacitatea de a trăi într-un mod conştient şi inteligent” spune părintele gnozei contemporane,Samael Aun Weor. Ea este despărţită total de intelectualismul arid, ambiguu, speculativ, de lumea aridă a teoriilor care crează confuzii şi îndoieli intelectuale. Fără a fi o religie, Gnoza este cheia legitimului „religare“, susţinut în orice sistem religios, oricare ar fi fost epoca sa de apariţie şi modalitatea de expresie.

La rândul său, cuvântul GNOZǍ a dat origine la alte noi cuvinte-concepte, astfel avem:

PREGNOSTIC: Adjectiv care semnalează acele forme de gândire care din exterior seamănă cu gnosticismul autentic deşi nu înglobează în structura lor generală finalitatea Gnozei.

PROTOGNOSTIC: Este orice sistem incipient sau germinal care aspiră la reunirea cu izvorul gnostic.

Multe definiţii au încercat să monopolizeze sensul adevărat a ceea ce trebuie să înţelegem prin Gnoză sau Gnosticism. Acest fapt creează certe dificultăţi când se încearcă prezentarea pe larg a dezvoltării gândirii gnostice, în mare parte datorită faptului că multe documente de încredere, care structurau sistemul gnostic de altă dată, astăzi nu mai există. În consecinţă, au fost emise multe afirmaţii „aventuroase“ promovate de unii investigatori cărora le lipseau izvoarele adecvate referitoare la aceste teme.

Investigatorii imparţiali au afirmat întotdeauna că Gnosticismul este un fenomen foarte personal, propriu, legat de activitatea Conştiinţei în om, în străduinţa acestuia de a descifra misterele care-i relaţionează existenţa cu cea a Creatorului său, precum şi rezultatele care derivă din această legătură necunoscută. Gnoza devine astfel o cunoaştere revelatoare, eminamente practică, care caută să semnaleze atitudinea corectă a omului în faţa vieţii şi să o conducă, prin intermediul unor trăiri şi experienţe personale, la soluţionarea enigmei propriei sale existenţe.

Această cunoaştere universală şi atemporală din care a emanat imensa asemănare teologică, filozofică, artistică şi simbolică a marilor civilizaţii ale trecutului, este dovada că toate au la origine acelaşi izvor. „JANA”, „YANA”, „GNANA” sau „GNOSIS” este ştiinţa lui JANO sau ştiinţa Cunoaşterii INIŢIATICE, ştiinţa lui ENOICHION sau a Proorocului. Cuvântul „JINA” de la care provine termenul „Gnosis” nu este decât pronunţia în castiliană a cuvântului amintit mai sus; adevărata sa scriere derivă din Persană şi din Arabă şi nu este „JINA”, ci „DJIN” sau „DJINN” şi astfel îl vedem folosit de mulţi autori.

O persoană cu o minimă erudiţie în domeniu nu va cădea azi, ca mai demult, în eroarea simplistă de a scoate la iveală curentele Gnostice ale vreunei laturi spirituale exclusive. Deşi este cert că trebuie să ţinem cont de învăţăturile gnostice conţinute în elementele Elenistice şi Orientale, incluzând Persia, Mesopotamia, Siria, India, Tibetul, Palestina, Egiptul etc., să nu ignorăm principiile gnostice perceptibile în sublimele culte ale populaţiilor Nahuatl, Toltecă, Aztecă, Zapotecă, Mayaşă, Incaşă, Chibcha, Quechua etc. din America Latină.

De-a lungul timpului cei care au căutat ”fenomene”, pasionaţi de pitorescul lucrurilor “extra-ordinare”, încercînd să exploreze lumea de dincolo de dogme, chiar dacă nu au investigat în profunzime învăţăturile sacre, au fost propulsorii unor concepţii noi, autonome şi cu aceasta au făcut posibilă înflorirea investigaţiilor asupra istoriei religioase a gnosticismului, la care asistăm de mai bine de treizeci de ani. Istorie îmbogăţită azi, din fericire, prin descoperirile de la Nag Hammadi, Turfan şi Qumran şi prin atenţia tot mai mare care se acordă gândirii tradiţionale a Orientului.

Mărturiile gnostice pe care le avem până în prezent se extind până în epoci şi locuri diferite. Şi ceea ce pentru mulţi autori reprezintă un inconvenient, rezultă a fi un avantaj pentru Gnoză, deoarece oricare ar fi fost mediul naşterii şi existenţei sale, mărturia gnostică exprimă întotdeauna aceeaşi realitate: “o înţelegere totală a ceea ce este”, prin care se înţelege existenţa a tot. Şi în această înţelegere intervin două elemente:

a) Gnoza;
b) Expresia sau relatarea pe care această Gnoză o dă despre sine

Teologic am putea afirma că Gnostic este acela care posedă Gnoza, Cunoaşterea. Însă e clar că această cunoaştere scapă analizelor raţionale obişnuite; corelaţia acestei Cunoaşteri este intimitatea infinită, spirituală a persoanei.

Este evident aşadar, că oriunde un om a reuşit să se apropie de realitatea supremă care sălăşluieşte în interiorul său, el a putut să primească lumina adevărată care emană din izvorul iniţial constituit de către„Monada sa Divină“, ca să folosim limbajul lui Leibniz.

Este prin urmare depaşit să ne gândim la Gnoză ca la un simplu curent metafizic introdus în sânul creştinismului, aşa cum sugerează unii autori sau dogme. Gnoza constituie o atitudine existenţială cu caracteristici proprii, înrădăcinată în cea mai veche, elevată şi rafinată aspiraţie ezoterică a tuturor popoarelor, a cărei istorie, din păcate, nu este bine cunoscută de către antropologii moderni.

Aşa cum afirmă Samael Aun Weor „Gnoza este un funcţionalism foarte natural al conştiinţei; o PHILOSOPHIA PERENNIS ET UNIVERSALIS”. Fără îndoială, Gnoza este cunoaşterea iluminată de Misterele Divine, rezervată şi revelată unei elite autoselecţionate. Cuvântul „Gnosticism” închide înăuntrul structurii sale gramaticale ideea de sisteme sau curente dedicate studiului Gnozei. Acest Gnosticism implică o serie coerentă, clară, precisă de elemente fundamentale, verificabile prin intermediul experienţei mistice directe: „Blestemul din punct de vedere ştiinţific şi filozofic”, „Adam şi Eva din Geneza Ebraică”, „Păcatul Originar şi ieşirea din Paradis”, „Misterul lui Lucifer-Nahuatl”, „Moartea Sinelui Însuşi”, „Puterile Creatoare”,„Esenţa Salvator-ului Salvandus”, „Misterele Sexuale”, „Cristosul Intim”, „Şarpele Ignic al Puterilor Noastre Magice”, „Coborârea în Infernuri”, „Întoarcerea în Eden”, „Darul lui Lucifer” etc.

Cel care nu s-a preocupat niciodată să sondeze în profunzime fundamentele doctrinare ale eternei Gnozepoate cădea uşor în tentaţia de a-şi forma o idee rapidă despre ceea ce implică această cunoaştere şi, în consecinţă, prea puţin obiectivă şi reală. Secole de-a rândul oamenii au ignorat postulatele gnostice despre condiţia omului în cadrul creaţiei. Este indubitabil că umanitatea a degenerat o dată cu trecerea secolelor şi, pentru a dovedi aceasta, este de ajuns să ne uităm la întunecatele pagini ale istoriei negre şi ne vom da seama că în loc să devenim mai buni, am devenit mai răi în toate privinţele.

Mulţumită Gnozei mistica poate să devină ştiinţifică şi ştiinţa să devină religioasă. Astfel se traversează abisul creat de intelect, între ceea ce numim Dumnezeu şi om, ca protagonist al creaţiei.

Este evident că finalitatea ştiinţei JINA sau Gnostice este trezirea în om a tuturor posibilităţilor sale latente infinite. Această muncă este cunoscută în argoul gnostic ca “autorealizarea intimă a Fiinţei”.

„Căutaţi adevărul şi el vă va face liberi!”

Finalitatea Gnozei: Autocunoaşterea

2009-09-15T00:29:00.000+03:00

Este rolul gnosticismului acela de a da o adevărată identitate animică sau spirituală creaturii umane; deoarece aceasta din urmă, dacă o analizăm în profunzime, a devenit începând cu căderea angelică un mănunchi de entităţi şi atitudini capricioase care se luptă în mod constant între ele şi care nu au nici un fel de obiectivitate şi aspiraţie superioară. Folosind cuvintele lui Samael Aun Weor:

În numele Adevărului, declar solemn că Fiinţa este singura Existenţă Reală, în a cărei lumină inefabilă şi teribil de divină, acestea pe care le numim Eu, Ego, eu însumi, sine însuşi, nu sunt decât nişte tenebre exterioare, plânset şi scrâşnet de dinţi.
Eul, Egoul, este constituit din sumele şi diferenţele elementelor subiective, inumane, bestiale, care incontestabil au un început şi un sfârşit.

Să asimilăm natura Fiinţei implică, pentru cine doreşte aceasta, o autoanihilare a defectelor sale, ca muncă preliminară.

În această muncă sinceră şi voluntară (denumită de către părinţii creştinismului timpuriu “lepădare de sine”) devotul este asistat de către Pneuma sa (Spiritul), întrucât crearea Sufletului este rezultatul unei forţe centripete (disciplina riguroasă a aspirantului şi loialitatea sa doctrinară) şi a unei forţe centrifuge (dinamismul revelator al Fiinţei care caută să dezvolte Auto-gnoza prin intermediul experienţei umane).

Instrumentul care împărtăşeşte această experienţă este numit, în aceste studii, «Conştiinţa». Din nefericire, aceasta, deşi păstrează încă în străfundurile sale comoara iniţială a Cunoaşterii ultradivine, este în aceste momente prizoniera diverselor elemente psihologice inferioare cărora li se atribuie numele de «Agregate psihologice indezirabile», după cum sunt denumite şi în multe doctrine orientale.

Dizolvând Eul, Esenţa sau Conştiinţa se trezeşte, se iluminează, se eliberează, şi atunci, drept consecinţă sau ca un corolar, apareAutocunoaşterea, Auto-gnoza.
În mod evident, această dezvăluire extraordinară ne invită să murim în noi înşine pentru ca Fiinţa să se manifeste în interiorul nostru.

Este vorba despre o moarte metaforică, echivalentă cu eliminarea definitivă a ceea ce este inferior în interiorul uman.

Fiinţa, ca forţă liberă, purtând în natura sa Omniscienţa, este capabilă să exercite control asupra creaţiei, asupra naturii şi elementelor sale componente, şi astfel asupra întregului cosmos; în acelaşi timp ea cunoaşte resortul secret al existenţei şi diferitele mutaţii care au avut loc în scenariul Cosmogenezei şi Antropogenezei.

Astfel, când posedăm Fiinţa, posedăm în plus şi atributele sale şi aceasta este ceea ce am văzut de multe ori la magii autentici ca şi Iisus, Moise, Zoroastru, Hermes Trismegistul, Quetzalcoatl etc. Ei au fost personaje în care s-a manifestat, de fiecare dată când a fost necesar, o voinţă supraumană capabilă să dezlănţuie cele mai neaşteptate fenomene metafizice sau paranormale.

Incontestabil, doar prin intermediul unei profunde «dorinţe de a fi», putem dobândi această putere misterioasă care există în stare latentă în ascunzişurile noastre intime cele mai profunde şi pe care Gnoza o denumeşte Fiinţa Reală.

Este lamentabil că anumiţi autori, neinformaţi sau de rea credinţă, au asociat GNOSTICISMUL cu tendinţe eretice şi anticreştine. Acest lucru este absurd, având în vedere că primii Părinţi ai Bisericii recunosc că au avut în Gnoză cel mai mare sprijin al lor. Să ne amintim că însuşi Iisus a avut legături cu casta Esenienilor, ale căror manifestări Gnostice sunt recunoscute universal. Marele mistic Sf. Augustin s-a declarat, din punct de vedere teologic ca fiind Gnostic.

Din păcate, s-a observant de asemenea, că de-a lungul istoriei multe societăţi, la adăpostul cuvântului Gnoză, au arătat doctrine care sunt de fapt foarte îndepărtate de ceea ce înseamnă cu adevărat Gnosticismul. Dar, pe de altă parte, însuşi Serge Hutin afirma: «Au fost acuzaţi Catarii şi Templierii că s-au dedat sodomiei; aceste acuzaţii sunt false, astfel de obiceiuri au fost practicate de secte mai obscure».

Concepţiile mistico-filozofice ale gnosticilor cu privire la Dumnezeu şi creaţie, în general foarte criticate de organizaţiile religioase dogmatice, au rădăcini ontologice transcendentale care explică într-un mod mai potrivit natura Divinului.

Virtutea Gnozei constă în faptul că fiind o cunoaştere cognitivă, care merge în miezul lucrurilor, poate să cerceteze adevărata natură a creaţiei şi a autorului său. Gnosticismul ca sistem doctrinar nu investighează doar pe calea dialecticii, ci prin metode practice poate ajunge la înţelegerea acestui Tot prin intermediul experienţei mistice directe. Aceasta i-a permis părintelui gnosticismului contemporan Samael Aun Weor să afirme:

Concepţia artificială a unui Iehova antropomorf, exclusivist, independent de propria sa operă, aşezat acolo sus pe un tron de despotism şi tiranie, lansând fulgere şi tunete împotriva acestui trist furnicar uman, este rezultatul ignoranţei, pur şi simplu idolatrie intelectuală.
Această concepţie eronată a Adevărului, din nefericire, a pus stăpânire atât pe filozoful occidental cât şi pe religiosul afiliat oricărei secte lipsită complet de elementele gnostice.
Ceea ce gnosticii tuturor timpurilor au respins nu este Dumnezeul necunoscut, Unul şi întotdeauna prezent în natură, sau în natura „in abscondito”, ci Dumnezeul dogmei ortodoxe, înspăimântătoarea zeitate răzbunătoare a legii talionului (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte).
Antropologii gnostici, în loc să râdă cu scepticism – ca antropologii profani – în faţa reprezentărilor Zeilor şi Zeiţelor din diversele panteoane aztece, mayaşe, olmece, toltece, incaşe, chibchaşe, druidice, egiptene, hinduse, caldeene, feniciene, mesopotamiene, persane, romane, tibetane etc. se prosternează la picioarele acestor Divinităţi. Pentru că în ele recunoaştem pe Elohim Creator al Universului.

Gnosticii antici spuneau că o persoană care nu se află pe drumul spiritual trăieşte în deficienţă (contrariul satisfacţiei), şi deficienţa constă în ignoranţă:

Precum ignoranţa cuiva, când ajunge să aibă cunoaştere, ignoranţa sa se evaporă singură; în acelaşi fel obscuritatea dispare când apare lumina, de asemenea deficienţa se evaporă cu satisfacţia. Ignoranţa unei persoane este de asemenea o formă de autodistrugere.

După Dialogul Salvatorului, oricine nu înţelege elementele universului sau ale lui însuşi, este destinat anihilării:

Dacă o persoană nu înţelege cum s-a născut focul, va fi ars de el, pentru că nu-i cunoaşte rădăcina. Dacă o persoană nu înţelege mai întâi apa, nu ştie nimic. Dacă o persoană nu înţelege cum s-a născut vântul care suflă, va fi luat de el. Dacă o persoană nu înţelege cum s-a născut corpul pe care îl poartă, va pieri cu el. Oricine nu înţelege cum a venit, nu va înţelege cum va pleca.

Cum sau unde trebuie să se caute cunoaşterea de sine însuşi? Mulţi gnostici împărtăşesc cuvintele care se atribuie lui Iisus în Evanghelia lui Toma:

Dacă scoţi ceea ce este înăuntrul tău, ceea ce scoţi te va salva. Dacă nu scoţi ceea ce este înăuntrul tău, ceea ce nu scoţi te va distruge.

Acei gnostici recunoşteau că în căutarea Gnozei persoana este aşezată într-un proces solitar, dificil, căci o persoană luptă împotriva rezistenţei interne. Această rezistenţă o caracterizau ca şi dorinţa de a dormi sau de a se îmbăta, adică de a rămâne inconştient. De aceea Iisus (care în altă parte spune: “Eu sunt cunoaşterea Adevărului“) declară că atunci când a venit în lume (Evanghelia lui Toma):

I-am găsit pe toţi beţi, nu am găsit pe nici unul din ei însetat. Şi sufletul meu s-a întristat pentru fiii oamenilor, pentru că sunt orbi în inimile lor şi nu văd; căci goi au venit în lume şi goi pretind să plece din această lume. Dar pe moment sunt beţi.
Acela care caută continuă să caute până găseşte. Când găseşte, se va tulbura. Când se tulbură, va rămâne uimit, şi va stăpâni peste toate lucrurile.

Căutarea conştiinţei cosmice de către fiinţa umană, îşi găsesc referire teologică de asemenea şi în citatele Dr.Serge Hutin, în tratatul său intitulat “Gnosticii”, şi într-un mod particular în următoarele extrase din această operă:

Gnoza este cunoaşterea drumului spre înalt şi a mijloacelor folosite pentru a-l urma. Dar omul poate ajunge la ea doar dacă observă că el însuşi este, în miniatură, lumea întreagă; omul este un microcosmos unde apar toate puterile şi substanţele macrocosmosului; se compune din materie, dar conţine de asemenea Logosul, Spiritul divin viu care stăpâneşte peste toate regiunile superioare ale Cosmosului.
Gnosticul este întotdeauna un om care doreşte să scape de fatalitatea lumii pământene şi să recupereze condiţia luminoasă pe care a posedat-o înainte de cădere.

Fără discuţie că tot acest periplu al sufletului căutând propria sa lumină originară este o constantă a textelor gnostice primitive. Însăşi Gnoza arhaică a afirmat întotdeauna că odată obţinută Auto-gnoza, sau salvarea intimă, fiinţa umană intră într-o castă angelică sau divină.

Există multe aspectele pe care Gnoza tuturor timpurilor vine să le clarifice în materie de teologie, ea fiind fântâna supremă din care ne putem adăpa când ne este sete de cunoaşterea integrală. Adesea ne-am obişnuit să acceptăm opinii dogmatice despre teme atât de controversate şi interesante, ca de exemplu: Care este adevărata natură a lui Dumnezeu? Care este calea pentru a ajunge să experimentăm uniunea noastră cu divinitatea? Există într-adevăr posibilitatea de a obţine faimoasa iluminare la care au aspirat toţi creştinii primitivi, misticii şi asceţii medievali şi, în general, toţi aceia care au năzuit cu adevărat să găsească cunoaşterea supremă?

Să se înţeleagă prin “Fiinţă” partea inteligentă şi cea mai profundă care există în străfundul oricărei creaturi umane. Gnoza oferă Fiinţei elementele care îi permit să se manifeste şi să conducă omul spre divin. Totuşi, Fiinţa are un obstacol pe care este necesar să îl elimine, pentru a-i permite manifestarea sa în noi. Acest obstacol este Eul Psihologic al speciei umane, suma de defecte, de aspecte infraumane interioare, care în diferitele timpuri şi religii a primit alte nume: Satana, Ego sau Ego Inferior, Demon, Agregate Psihologice, Entităţi Nedorite etc.

Esenţa, Conştiinţa, captivă în psihicul uman între diferitele elemente care constituie Egoul, din păcate se procesează dureros în virtutea propriei sale condiţionări, şi astfel cauzează suferinţă. A se cunoaşte cu adevărat pe sine însuşi înseamnă să fi obţinut identificarea cu propria Fiinţă divină.

Fără îndoială, această dezvăluire extraordinară ne invită să murim în noi înşine (psihologic vorbind) pentru ca Fiinţa să se manifeste în noi. Din contră, să continuăm ca şi “Eu/Ego” înăuntrul Conştiinţei adormite semnifică să ne autocondamnăm la propriile infernuri interioare şi, de fapt, să ne resemnăm să ne pierdem sufletul.

Această Moarte, de care ne vorbeşte Gnosticismul, este o schimbare psihologică profundă care trebuie să se proceseze în mod lent în ţara psihologică a fiecărei persoane care aspiră la cunoaşterea eliberatoare. Această schimbare nu se realizează într-un mod dezordonat, nici capricios, ci metodic şi didactic, cu uneltele unei Psihologii Revolutionare, care în acest scop oferă umanităţii corpul doctrinar Gnostic. Gnoza nu pretinde reîntoarcerea la un ascetism de mănăstire şi renunţarea la viaţă, cu traumele de rigoare. Ci propune trăirea vieţii într-un mod corect, în deplin acord cu principiile de viaţă superioare, păstrând vie aspiraţia de a se apropia prin gândurile, emoţiile şi acţiunile sale de Divinitate.

Psihologia Gnostică este vechea Filocalie a egiptenilor şi a vedelor hinduse, şi ea însăşi cunoaşte profund modul de a învăţa fiinţa umană forma corectă de a controla cele cinci funcţionalisme ale corpului uman, şi anume: intelectual, emoţional, motor, instinctiv şi sexual.

Este oare traumatizant să facem ordine în funcţionalismele fiinţei umane? Sau este mai bine să continuăm să fim sclavii emoţiilor inferioare, gândurilor negative, mişcărilor incoerente, instinctelor sălbatice şi unei sexualităţi lipsite de control?

Acest A MURI pentru A NAŞTE manifestări de viaţă (morală, spirituală şi psihică), este spus de Iisus lui Nicodim: «În adevăr, în adevăr îţi spun, că dacă nu te naşti din nou nu vei putea vedea Împărăţia Cerurilor».

Să se înţeleagă prin Ceruri, în acest caz, nu spaţiul celest care ne învăluie, ci «Cerurile de Conştiinţă», dimensiunile subtile ale naturii confirmate ştiinţific de Einstein şi de Hinton în teoria lor despre lumile paralele.

Toate acestea au nevoie să fie provocate în om şi pentru aceasta Samael Aun Weor declara următoarele:

Dorinţa, fornicarea, voinţa de a se remarca, dă naştere la nenorociri şi dezordine, produc o operă adulterată care, incontestabil, rămâne în afara sferei divinale, deşi în ea rămâne închisă Esenţa, BUDDHATA, materialul psihic al creaturii umane.
Căderea omului în degenerare este fundamentul Teologiei tuturor popoarelor antice.

După Filolau, pitagoricul (sec. V î.C), filozofii antici spuneau că materialul psihic, Esenţa, se găsea închisă în Eu ca într-un mormânt, drept pedeapsă pentru vreun păcat:

Platon mărturiseşte la fel, că astfel era şi doctrina orficilor, şi el însuşi o profesa.
Dorinţa de a se distinge ca EGO cauzează întotdeauna dezordinea şi căderea oricărei rebeliuni angelice.
Este evidentă slăbiciunea şi neputinţa deconcertantă a sărmanului „mamifer intelectual“, în mod greşit numit om, de a se ridica din noroiul pământului fără ajutorul divinităţii.

Gnoza afirmă că numai Suflul divin ne poate reîncorpora în Adevăr; însă voinţa şi efortul personal sunt indispensabile – orice ridicare din condiţia actuală este posibilă doar pe baza unor munci personale conştiente (asupra noastră înşine) şi suferinţe voluntare cauzate de munca de auto-transformare (cu ajutorul psihanalizei intime).

Două stări psihologice se deschid în faţa gnosticului:

Cea a Fiinţei, transparentă, cristalină, impersonală, reală şi adevărată;
Cea a Eului/Egoului, sumă de agregate psihice personificând defectele, a căror singură raţiune de a exista este ignoranţa

Gnoza afirma ca “Eu superior” şi “Eu inferior” sunt de fapt doar două părţi ale aceluiaşi lucru, aspecte distincte ale lui “eu însumi” perceput ca si entitate separata de restul creatiei, si de aceea reprezentind variate faţete a ceea ce e infernal. Eul este un nod fatal pe care trebuie să-l desfacem.

Divinul care locuieşte în profunzimea sufletului, autentica şi legitima facultate cunoscătoare, anihilează Egoul şi absoarbe în „PURUSHA“ sa Esenţa, şi în iluminare totală o salvează. Aceasta este tema lui„SALVATOR SALVANDUS“.

Ziua în care vom reuşi să ne reconciliem cu „HALITUS DIVINALIS“, acea zi va fi aurora nemuritoare şi vom fi purificaţi cum se cuvine pentru a o putea saluta. Când aceasta se va întâmpla, îl vom putea acompania pe înţeleptul rege Solomon, exclamând împreună cu el:

Binecuvântat este cel care atinge Înţelepciunea şi dobândeşte inteligenţa. Pentru că achiziţia sa este mai bună decât argintul şi mai de folos decât aurul. Este mai preţioasă decât perlele şi nu există comoară care să o egaleze.
Poartă în mâna sa dreaptă longevitatea şi în cea stângă bogăţia şi onorurile. Din gura sa izvorăşte justiţia şi poartă pe limbă legea şi mila. Drumurile sale sunt drumuri desfătătoare şi toate cărările sale sunt pace. Este arborele vieţii pentru cel care o dobândeşte; cel care o îmbrăţişează este binecuvântat.
Cu înţelepciunea a sprijinit Jehova pământul; cu inteligenţa a consolidat cerurile.

Visele şi interpretarea lor

2009-09-14T00:31:00.002+03:00

Din timpuri imemoriale omul s-a simţit profund impactat de trei fenomene, care de-a lungul istoriei au fost constante:Naşterea, Moartea şi Visele. Fără îndoială că această temă este fascinantă pentru că preocupă pe toată lumea. Toate fiinţele umane visăm sau măcar o data am visat, am avut vise care e posibil sa ne fi marcat viaţa într-un anumit moment.

Marile civilizaţii dădeau o foarte mare importanţă viselor.Egiptenii considerau fenomenul visului ca fiind o micuţă moarte. Un alt exemplu ne este dat de către Sacerdoţii lui Apollo, în cetatea Corintului, Grecia, care, îi aduceau pe bolnavi într-o stare de somn şi prin intermediul unui fel de hipnoză ordonau bolavului să cerceteze în Lumea Viselor cauza bolii sale. Acest lucru era cunoscut ca Oniroterapie. Biblia, în Vechiul Testament, ne oferă numeroase pasaje onirice şi subliniază importanţa lor. Astfel se vorbeşte despre Iosif care a descifrat cei şapte ani imbelşugaţi şi cei şapte ani de sărăcie, care s-au abătut asupra Egiptului din acele timpuri. In cadrul aceluiaşi context nu trebuie să uităm visul lui Iacob în care a văzut o scară ce se întindea de la Pământ la Cer pe care urcau şi coborau îngeri. Aceasta este o vie aluzie la Spaţiul Hiperdimensional ce leagă Lumea noastră Tridimensională cu Lumile Superioare de Conştiinţă.

Filozofia Greacă, prin intermediul lui Platon, afirmă că lumea viselor este mai reală decât lumea formelor sau a vieţii cotidiene. El spunea că "Omul se cunoaşte după visele sale". Această afirmaţie a fost confirmată ştiinţific mult mai târziu de către Psihanaliza lui Sigmund Freud şi a lui Carl Gustav Jung. Acesta din urmă a ajuns la concluzia că "în vise există un conţinut plin de mesaje care caută să dezlege enigmele care ne învăluie existenţa". De-a lungul istoriei de multe ori au intervenit visele, şi aici este cazul Calpurniei, soţia lui Iulius Cezar, înainte ca acesta din urmă să fie asasinat; de asemenea, Abraham Lincoln şi-a visat propria moarte cu o săptămână înainte de tragedie. Descoperirile marilor chimişti îşi au originea în visele lor, cum este cazul lui Mendeleev, care a alcătuit Tabloul Periodic al Elementelor în urma unui vis.

Astăzi, există foarte multe cărţi în care se explică mai mult sau mai puţin simbologia onirică. Totuşi, trebuie spus că este imposibil să se elaboreze un ghid unic de interpretare a viselor. Din acest motiv, Gnoza, ne spune că ştiinţa fundamentală a interpretării viselor trebuie bazată pe următoarele Legi: Legea Analogiilor Filozofice,Legea Analogiilor Contrariilor, Legea Corespondenţelor,Legea Numerologiei şi a Kabalei Simbolice şi Fonetice. Cu aceste unelte putem deschide drumul în încâlceala interpretărilor onirice.

Este adevărat că nu toate simbolurile care se manifestă în vise au o semnificaţie transcendentă sau ocultă, întrucât multe vise sunt rodul impresiilor succesive care au saturat, pe durata zilei, centrii maşinii umane. Acestea sunt ceea ce Gnoza numeşte vise pur mecanice. Astfel există vise mecanice relaţionate cu centrii intelectual, emoţional, motor, instinctiv şi sexual. De asemenea există vise simbolice şi vise profetice.

Totusi, V.M. Samael Aun Weor ne avertizează că interpretarea viselor nu este credibilă şi nu are profunzime dacă tălmăcitorul, în prealabil, nu a realizat asupra sa o muncă psihologică, o auto-critică şi o auto-corectare permanentă. Interpretarea simbolurilor este foarte delicată, de aceea simbolurile trebuie să fie analizate cu detaşare, fără superstiţie, răutate, neîncredere, orgoliu, vanitate, fanatism, invidie, lăcomie, gelozie, duşmănii, idei preconcepute, etc. Samael Aun Weor subliniază faptul că interpretarea oricărui vis "trebuie să fie teribil de analitică, extrem de ştiinţifică şi în esenţă mistică". Cititorul este invitat să studieze opera lui Artemidor din Efes intitulată "Interpretarea Viselor", să cerceteze "Psihologie şi alchimie" operă scrisa de C.G. Jung, în care arată cât de bine cunoştea el sufletul uman, şi mai ales să investigheze în mod profund învăţăturile gnostice.

Din toate acestea se va putea dobandi ceea ce este numit "Cunoaşterea", iar pentru a se transforma într-un adevărat oniromant, într-un adevărat înţelept, devotul nu trebuie să uite niciodată trei lucruri : să gândească corect, să simtă corect şi să acţioneze corect.

Pentru aspectul pratic al temei vă recomandăm dicţionarul de vise: "Interpretarea Viselor"

Observare de OZN in Lima, Peru

2009-09-14T00:16:00.008+03:00

Civilizatia din interiorul Terrei

2009-06-21T23:09:00.000+03:00

Totdeauna mă uimeşte faptul că, deşi lucruri despre care am fost învăţaţi că sunt adevărate se dovedesc mai târziu ca fiind false, unii dintre noi rămân "blocaţi" pe ideea veche, greşită. Majoritatea dintre noi acceptăm ca adevărate lucrurile despre care suntem învăţaţi, doar pentru că toată lumea crede în ele. Dacă îndrăzneşti să "mergi împotriva curentului", dacă pui la îndoiala veridicitatea axiomelor trâmbiţate oficial, cel mai adesea te alegi cu epitete specifice. De exemplu, dacă ieşi din tiparele religioase, atunci esti numit "sectant"; dacă ai o altă părere decât cea oficială despre ordinea ştiinţifică, eşti categorisit ca "visător" - în cel mai bun caz; dacă nu eşti de acord cu părerile politice, devii extremist, neo-nazist, comunist; Societatea noastră are câte o etichetă pentru fiecare tip de nonconformism.

Ştiinţa ne spune unde sunt polul nord şi polul sud: acolo unde toate meridianele se întâlnesc într-un singur punct, adică la pol. Şi totusi, nu este curios faptul că până acum, nicio expediţie nu a reuşit să ajungă până la poli? Studiind mostre din scoarţa pământului luate de la diferite adâncimi, putem spune că Pamantul este solid - cel puţin până la anumite adâncimi. Mai ştim că temperatura straturilor interne ale Pământului creşte odată cu adâncimea - cel puţin până la nivelul la care s-a ajuns. De aceea, cu toţii presupunem că Pământul este plin, până chiar şi în mijlocul lui. Vă rog să reţineţi: presupunem.Azi se presupune că formarea planetelor duce invariabil la acest model de "planetă plină", ca o sferă solidă.

Astronomii şi fizicienii cred că gazele se condensează gradat până ce se ajunge la forma de s

feră solidă. Cu toate acestea, există şi alte posibilităţi. Pun pariu că nu le cunoaşteţi. Un studiu simplu al forţei centrifuge ar putea să ne înveţe pe toţi o nouă modalitate de formare a Pământului. Cu toţii suntem de acord că planeta se învârte în jurul axei sale (aşa se succed zilele şi nopţile). Cate Malone, autor al unui interesant articol intitulat "Pământul gol" (în sensul că nu este plin), arată că "forţa centrifugă determină forma uşor turtită (la poli) a planetei" (care deci nu este o sferă perfectă). Ca să vedem procesul de formare a planetei, ne îndreptăm atenţia asupra maşinii de spălat cu storcător centrifugal. Rufele din centrifugă (care pentru viitoarea planetă sunt de fapt gazele şi particulele solide şi lichide) sunt aruncate spre exterior aşa încât centrul rămâne gol. Centrul nu se mişcă. Aşa cum Pământul nu s-a oprit niciodată din rotaţia sa, la fel această maşină de spălat nu încetează să se rotească.

Ce se întâmplă cu toate rufele din centrifugă dacă maşina nu se opreşte niciodată? Se vor înghesui spre centru ca să umple golul format? Niciodată. Vor continua să rămână la periferie, iar centrul va fi gol.

Multe popoare păstrează încă în folclor legende despre fiinţe din interiorul Pământului, aşa cum este cazul marilor insule paradisiace din nord prezente în obiceiurile populare scandinave, sau al poveştilor despre elfi, troli, pitici şi giganţi din folclorul Rusiei şi al eschimoşilor. Toate astea ne arată faptul că ideea unui Pământ gol nu este deloc nouă. În anul 1909, ghizii eschimoşi folosiţi de amiralul Peary în expediţia sa credeau că scopul călătoriei era descoperirea "marelui popor" din nord, din care ei s-au format. Există nenumărate anomalii sau situaţii ciudate în toate înregistrările primilor exploratori care s-au aventurat în Arctica sau Antarctica.

Majoritatea celor care au pornit spre nord, în secolul 19, descriu mări de apă dulce şi o climă mai caldă cu temperaturi obişnuite, pe măsură ce înaintau spre pol. De asemenea, se fac referiri la nori de praf, zone intinse

de zăpadă în care au găsit polen, păsări şi animale care migrează spre nord pentru iarnă, iar în blocurile de gheaţă au găsit vegetaţie şi chiar mamifere - considerate dispărute (cum este mamutul) - îngheţate. Chiar şi aisbergurile sunt anomalii pentru că sunt făcute din apă dulce în zone în care cantitatea de precipitaţii este sub 5 cm anual. Descoperirile făcute de dr. Frederick Cook şi amiralul Peary în 1908 şi 1909 au fost considerate neconcludente. Nu s-a putut demonstra că vreunul dintre ei au ajuns la polul nord. Aşa cum afirmă dr. Raymond Bernard în cartea sa "Pământul gol", o asemenea confirmare este cu adevărat imposibilă. Este deja cunoscut pentru toată lumeă că polii magnetici nu coincid cu polii geografici. Dacă Pământul ar fi plin, atunci aceştia ar coincide.

Aceasta diferenţiere evidentă între polii magnetici şi cei geografici nu poate fi explicată de modelul Pământului plin, ca o sferă solidă. Explicaţia devine însă clară dacă avem în vedere existenţa deschiderilor polare (adevărate găuri în crusta planetei) care fac posibilă poziţionarea polilor magnetici undeva spre marginea acestor deschideri, aşa cum este în realitate. În imaginea alăturată (realizată de satelitul ESSA-7 la 23 noiembrie 1968) se vede foarte clar deschiderea de la Polul Nord (în centrul imaginii). Bernard afirmă că motivul pentru care nimeni nu a ajuns până acum la polul nord sau sud este unul simplu. "Polii magnetici şi cei geografici nu coincid pentru că polii geografici se afla "în spaţiu" şi nu pe suprafaţa planetei".

Aceasta datorită deschiderilor de la poli.Cele mai recente expeditii care au mers până din

colo de polii magnetici şi care au fost date publicităţii au fost conduse de amiralul Richard E. Byrd (din Marina SUA) în 1947 şi 1956. Ca şi celelalte expediţii conduse de Byrd (din anii 1930), acestea au rămas învăluite în mister. În jurnalul de bord şi înregistrările radio de comunicare cu echipa sa, amiralul Byrd declara în 1947 că a ajuns într-o altă lume, aflată dincolo de polul nord geografic. În timpul expediţiei din Antarctica din 1956, s-a declarat la diverse posturi de radio din SUA că "pe 13 ianuarie, câţiva membri ai echipei americane au realizat un zbor de 4320 km de la baza McMurdo Sound (aflată la 640 km vest de Polul Sud şi au survolat o zonă aflată la 3680 km dincolo de pol". Iar pe 13 martie 1956, Byrd declara public că "această expediţie a descoperit un nou tărâm".

Mulţi americani îşi amintesc cu emoţie declaraţiile de presă de după expediţiile amiralului Byrd. Încoronat ca cel mai mare explorator al lumii, declaraţiile lui Byrd despre noul tărâm au trezit un mare interes general. Dar, la fel de repede, orice informaţie despre Byrd a dispărut. La radio nu se mai făcea nici-un fel de comentariu, aşa încât, la scurt timp, subiectul a dispărut din atenţia publicului. Oare amiralul Byrd chiar descoperise un nou tărâm? Un tărâm care să confirme o altă viziune asupra planetei decât cea oficială?

Aceasta este o transcriere a jurnalului aflată pe o bandă audio şi a fost obţinută de la "Hollow Earth Society" din Australia.

"Trebuie să scriu aceste rânduri în secret şi fără lumină. Este vorba despre zborul meu în Arctica din 19 februarie 1947. Există situaţii când omul trebuie să accepte ascunderea adevărului. Nu am libertatea de a face cunoscută următoarea relatare pe care o scriu acum. Probabil că nu va ajunge niciodată la ochii publicului, dar eu trebuie să-mi fac datoria pentru ca cineva să poată citi aceste rânduri, atunci când va veni timpul. Să sperăm că lacomia unora care-i exploatează pe ceilalti nu va sta în calea adevărului." Jurnal debord - tabăra arctică, 19 februarie 1947"

Dedesubt, peste tot numai gheaţă şi zăpadă. Am observat o uşoară coloraţie spre galben. Este dispersată după un model liniar. Modific direcţia de zbor pentru a observa mai bine această coloraţie. Există de asemenea şi o nuanţă roşu-purpurie a gheţurilor. Am încercuit această zonă de două ori şi am revenit la direcţia iniţială. Am verificat din nou poziţia avionului la tabara de bază. Am transmis mai departe îngrijorarea mea în legătură cu ciudatele nuanţe ale zăpezii de sub mine. Atât compasul magnetic cât şi giroscopul încep să tremure şi să se zdruncine. Nu mai putem să ne conducem după aparatele de zbor. Măsor direcţia folosind compasul optic (după soare) şi totul pare în regulă. Manetele de control răspund foarte greu la comenzi, se mişcă foarte încet. Nu se mai văd însă gheţuri. În depărtare se disting munţi. Au trecut 29 de minute de zbor şi acum se văd foarte clar munţii, nu este o iluzie. Nu am mai văzut astfel de munţi, sunt foarte mici. Schimb altitudinea la 900 metri. Întâlnesc iarăşi turbulenţe puternice. Trecem peste micii munţi şi continuăm spre nord. Dincolo de munţi se vede un mic râu. O vale prin mijlocul căreia curge un râu. Nu ar trebui să existe aici nici-o vale înverzită. E ceva anormal în toată povestea asta. Ar trebui să vedem numai gheaţă şi zăpadă. Din lateral se văd păduri pe versanţii munţilor. Instrumentele au luat-o razna. Giroscopul se învârte înainte şi înapoi fără nici-o regulă. Reduc altitudinea la 425 de metri şi fac un scurt viraj la stânga ca să văd mai bine valea de sub mine. Este verde şi are iarbă deasă. Lumina de aici pare diferită. Nu se mai vede soarele. Mai facem un viraj la stânga şi punem ochii pe un fel de animal mare aflat în vale. Pare că este un elefant. Ba nu, seamănă mai mult cu un mamut. Este incredibil, şi totuşi se află chiar aici. Reduc altitudinea la 300 de metri şi iau binoclul ca să vad mai bine animalul. E clar - un mamut. Raportez acest lucru la tabăra de bază. Dau peste şi mai multe dealuri înverzite. Termometrul exterior indică o temperatură de 23 grade Celsius. Ne continuăm zborul. Acum sistemele de navigare par în regulă. Nu pot să cred! Dau să contactez tabăra de bază. Aparatul radio nu funcţionează. Peisajul este mult prea nivelat decât în mod normal. În faţa vedem ceea ce pare un oraş! Este imposibil!!! Avionul pare foarte uşor şi se clatină. Sistemul de navigare refuză să funcţioneze. Dumnezeule, din lateral şi din spate se apropie nave ciudate! Au forma de disc şi parca radiază ceva din ele. Sunt atat de aproape încât le văd însemnele!"."Este un tip de swastika. Fantastic! Unde ne aflăm de fapt? Ce s-a întâmplat? Încă o dată verific sistemul de navigare. Nu răspunde nici acum. Suntem prinşi într-un fel de "plasă" invizibilă. Din aparatul de radio se aud pocnete şi apoi se aude o voce în engleză cu un uşor accent nordic sau germanic. Mesajul este: "Bine ai venit Amiralem pe domeniul nostru. Te vom ateriza în exact şapte minute. Relaxează-te, eşti pe mâini bune".""Îmi dau seama că motoarele avionului nostru s-au oprit. Avionul este controlat din afară şi acum ia un viraj. Acum începe faza de aterizare şi avionul coboară ca şi cum ar fi într-un lift invizibil. La atingerea solului avionul abia tresare. Fac o ultima însemnare în jurnalul acesta de bord. Se apropie de avion câţiva bărbaţi. Sunt înalţi şi au părul blond. În depărtare se vede un oraş din care pulsează raze de lumina de culorile curcubeului.""Nu ştiu ce se va întâmpla acum, dar nu văd nici-un fel de arme la cei care se apropie de noi. Aud o voce care îmi spune pe nume (cu accent german) şi-mi cere să deschid trapa avionului. Mă conformez."

Aici se termină jurnalul amiralului Byrd. Ceea ce urmează, a povestit [amiralul Byrd] din memorie pentru că nu a mai scris în jurnal restul experienţei sale - şi veţi vedea de ce. Pe scurt, iată ce s-a mai întâmplat în continuare:

1. Byrd şi ajutorul său de radiocomunicaţii, care se află cu el în avion, au fost luaţi şi duşi spre oraşul luminos care părea că este făcut din cristal.

2. La sosire, cei doi sunt separaţi iar Byrd este luat pentru a se întâlni cu "Stăpânul" care l-a informat că a ajuns în "lumea dinăuntru" şi că să nu-i fie frică - mai târziu îl vor duce înapoi la suprafaţa planetei.

3. "Stăpânul" i-a declarat lui Byrd: "Ne-aţi trezit interesul atunci când aţi detonat primele explozii atomice de la Hiroshima şi Nagasaki în Japonia. Chiar în acele momente alarmante ne-am trimis vehiculele zburatoare (flugelrads - germ.) la suprafaţa planetei ca să vedem ce aţi făcut." A continuat să vorbească despre 1945 şi a spus că au încercat să se întâlneasca cu americanii dar au fost întâmpinaţi cu ostilitate. De fiecare dată cand încercau, americanii trăgeau în ei şi le atacau vehiculele.

4. "Stăpânul" a explicat ca "nu avem nici-un viitor dacă vom continua cu nebunia atomică... şi că nu există nici-un răspuns în armele noastre, nici certitudini în ştiinţa noastră şi că atunci când se va declanşa războiul cel mare, nu va mai exista nici-o floare pe pământ iar toate oraşele omului vor fi nivelate, totul într-un imens haos."

5. După aceasta discuţie despre cataclismele generate de om, Byrd şi-a luat rămas-bun de la "Stăpân" şi s-a întors la avion împreuna cu ajutorul său. Imediat au fost duşi la suprafaţa planetei în acelaşi mod în care au fost aduşi. Ei aveau însă un mesaj de avertizare foarte clar despre calea omenirii. Un mesaj pentru noi.

După întoarcerea lui Byrd în SUA, a descris (ca la orice misiune) ceea ce s-a întâmplat pe parcurs ş

i a adăugat în jurnalul său ceea ce urmează: " Tocmai m-am întâlnit cu o echipă de la Pentagon. Mi-am prezentat descoperirea şi mesajul primit de la "Stăpân". Totul s-a înregistrat. Ei l-au contactat pe Preşedinte. Sunt reţinut acum de câteva ore. Mai exact şase ore şi 39 de minute. Sunt anchetat intens de către forţe ostile şi o echipă medicală. E un coşmar. Sunt încarcerat sub strictă supraveghere conform celor mai înalte regulamente de siguranţă internaţionala ale SUA. Am primit ordin să nu divulg nimic din mesajul primit de la "Stăpân". Incredibil! Mi s-a reamintit că sunt militar şi că trebuie să mă supun ordinelor."24 decembrie 1956"Ultimii ani de după 1947 nu au fost deloc buni. Aceasta este ultima însemnare în acest jurnal. În încheiere trebuie să spun că în toţi aceşti ani am păstrat secret mesajul pe care l-am primit aşa cum s-a ordonat, deşi a fost împotriva valorilor şi moralei mele. Acum presimt venirea unei lungi nopţi pentru mine, dar acest secret nu va muri odată cu mine, ci va triumfa, aşa cum adevărul triumfă totdeauna. Este singura speranţă pentru omenire. Am văzut cu ochii mei şi m-a făcut să devin liber. Mi-am făcut datoria faţă de acest monstruos complex militaro-industrial. De acum încolo lunga noapte despre adevărul Arcticii va lua sfârşit, soarele strălucitor al adevărului va răsări din nou, iar toti cei care se află în întuneric vor eşua în planurile lor. Pentru că am vazut cu ochii mei acel tărâm de dincolo de poli, centrul marelui necunoscut".

Amiralul Richard E. Byrd, Marina Statelor Unite.

multumiri Ionut Mihai, AIM

Barack Obama - Noul Hitler

2009-06-13T13:30:00.001+03:00

Într-un spectacol cu marionete este esențial să nu-ți tremure mâinile, pentru că asta ar însemna ca marioneta ta să execute niște mișcări ciudate, dezamăgitoare. Dar dacă poți învăța păpușa să facă mișcările de una singură? Tu doar îi dictezi direcțiile, iar ea se ocupă de rafinitatea spectacolului.

OBAMA ȘI SPERANȚA SA CONTRAFĂCUTĂ

Fie că vrem noi sau nu, S.U.A are o enormă importanță pentru situația mondială. Dovada indubitabilă este această pseudo-criză prin care trecem (nu există măcar un interviu sau raport cu niște cauze cât de cât plauzibile, pentru că lumea nu vrea să creadă că totul a fost hotărât de o gașcă de maniaci bancheri). Așa că orice nu s-ar întâmpla în țara yankeilor, efectele se resimt la scară planetară. Alegerile electorale care s-au desfășurat au cuprins, fără să ne dăm seama, întreaga planetă, iar cuvinte mărețe au fost rostite.

Majoritatea din cei pe care-i interesează soarta planetei și din cei care sunt atenți la orice știre, au fost păcăliți superb de genialul joc al minții pus la cale de Obama & Co. Chiar și oamenii cu o oarecare comprehensie a conspirației (nu a teoriei, a practicii) au spus lucruri ca : ”Păi, cel puțin nu este ca Bush”, sau ”Păi, măcar e grozav să vezi o nouă speranță”. Nu este Bush, este mult mai periculos decât el. Ce fel de speranță, când aceasta își are pilonii înfipți adânc în carnea minciunii? De fapt, ce rost are această ”speranță”? Soția lui Barack, Michelle spunea că ”totul începe și se termină cu speranță”. Un adevărat non-sens. Speranța e forța care te împinge spre linia de finiș, e cea care te aduce acolo. Conform teoriei obamieme, ea te așteaptă și la final, îți rânjește și-ți spune – ”ha, nu aici trebuia să ajungi, hai, încă puțin, că mai poți” Iar la următorul final scenariul se repetă, din nou și din nou…Până când o să vrei să ieși din competiție și să trimiți speranța la mama ei, înapoi în Cutia Pandorei. Speranța de care vorbesc ei e o plantă a cărei fructe le poți culege doar în viitor, niciodată ACUM! E ca un căluț de la carusel – nu contează cât de repede se mișcă, niciodată nu-l vei ajunge pe cel din fața ta, dar mereu îl vei vedea, ca un loc pentru proiecție a speranței. Acesta este rolul celor ca Obama – să te convingă să stai pe căluț, în pofida dezamăgirii evidente, ”sperând” că lucrurile se vor schimba. Dar ele nu se schimb, pentru că așa este făcut sistemul. Să le prevină.

Speranța ne este băgată mișelește pe gât de niște ticăloși – ”Lucrurile vor fi mai bune dacă o să consumați zilnic câteva guri de speranță (de rah…)”. Barack Obama este vânzătorul cel mai dulce dintre toți, care îndeplinește poruncile stăpinilor săi și vinde înghețată la toată lumea. Toată lumea, păpați înghețata-minune a lui Obama și veți slăbi, păpați îngețata-minune și vi se va mări salariul…O să tot înghițiți până când o să vi se facă rău, iar Canaanul promis de negroteiul pacifist va fi primul WC găsit unde veți merge să eliminați pe toate căile posibile efectele înghețatei-minune. Asta îi înspăimântă pe patronii lui – abandonarea speranței. Noi nu trebuie să cerem dreptate și libertate acum…Nu, astea vor veni de la sine, în VIITOR! Noi trebuie să sperăm, să sperăm… Ca să împiedice asta, trebuie să mențină vie aspirația și nu însăși starea de a dobândi ceea ce vrei (”eu sper să mă întâlnesc cu dumitale, nu să mă întâlnesc, de fapt”).

Așa că, marioneta lor cea mai lustruită (de data asta au aplicat vopseaua întunecată) vinde speranța evitând rebeliunea. Închipuiți-vă că pe stradă iese un tip supărat pe viață, supărat că nu are ce mânca, nu are cu ce-și hrăni familia. Și hopa, de la colț îi face cu mânuța lui ciocolatie Obama The S(l)aver. Înghețata-minune își face efectul, și problemele dispar toate ca țânțarii de la Raid, toate fiind înlocuite de senzația efemeră a speranței. E ciudat că înghețata asta își face efectul mereu a doua zi, așa cum am mai zis, dar niciodată nu știi care este cea a doua zi.

- ”Mami, mai vreau niște speranță!”
- ”Nu se poate dragul meu, azi păpăm înghețata-minune, speranța e mâine.”
- ”Atunci, voi mânca mâine, mami?”
- ”Nu știu, tătuca Obama ne-a spus că putem spera, dar când ajungem mâine, putem sper doar că e ziua următoare.”

Cam așa funcționează rețeta minune a speranței. Campanie electorală care a spart orice record, care a doborât principii rasiste, a fost bazată pe un singur cuvânt – schimbare. Această tehnică a fost dezvoltată cu măiestrie de Bill (S)Clinton și alții din cotineața lor comună. Este foarte eficientă, deoarece susține sus și tare – ”Nu vă este bine așa cum este acum!” Toată lumea behăie în acord comun – ”Daaaaaaaaaaaaa”. Atunci când nu le place starea actuală a lucrurilor, le este propusă o schimbare magică. Chiar dacă, la fel ca și Obama, nu spui în ce constă. Tu doar continui să repeți, un vechi truc manipulator – schimbare, schimbare, schimbare. Iar ca lucrurile să nu fie monotone, cânți melodia pe două note – schimbare, speranță, schimbare, speranță.

Este foarte important pentru Obama să nu menționeze ce înseamnă această speranță, ce înseamnă această schimbare, în termeni politici, economici și sociali. Speranța în ce? Schimbare unde? Credință în ce? Răspunsuri exacte la aceste întrebări ar fi fost capătul campaniei electorale obam(u)ieme. Planul secret a fost ca toată lumea să-și focalizeze atenția pe Obama, toate lucrurile pe care le vrei, pe care le speri, trebuiau să fie condensate în ideile acestui om. De asta era și este crucial pentru el să nu specifice în detaliu ce înseamnă ”speranță”, ”schimbare”, ”încredere”.

Scopul este să creeze o matrice universală, pe care fiecare ar putea să o aplice. Speranța devine astfel, ceea ce vrei tu să devină, tu și numai tu. Îți dă senzația că schimbarea care se va produce va fi o schimbare pentru tine! Fățuca lui Obama trebuie să fie ecranul unde fiecare proiectează propriile idealuri, Obama trebuie să fie simbolul central al concepției tale despre lume. Precizările ar distruge asta. Ție îți place înghețata de la colț, iar speranța care ți se injectează odată cu dulcele gust al lichidului te face doar să speri la o înghețată mai bună. Dar dacă ți-ar spune nenea Barack mâine că nu mai are de gând să vândă înghețată, ci Coca-Cola, vei fi de acord? Tu poate da, dar vecinul nu. Așa că, el încă stă acolo, la colț, și servește pe toată lumea cu un zâmbet mai larg decât al rechinului.

Ei nu vor ca Obama să fie văzut doar ca Mesia, ci și ca Abraham Lincoln, John Fitzgerald Kennedy sau Buddha – pe oricine vrei tu să proiectezi, pentru că Obama este o pagină albă, un ecran gol sau o scenă găurită. Obama este liderul fă-ți-l tu, desfășurarea minții tale. Nu există cale mai puternică de a manipula oamenii decât de a le spune ceea ce vor să audă și să menții tăcerea asupra lucrurilor pe care nu le-ar agrea, dar care le agasează pe toți. Oricărui vânzător i se spune că fiecare produs are o clientelă specială, și că trebuie să-și focalizeze atenția doar pe o anumită categorie. Obama este același tip de vânzător, doar că la o scară mult mai mare, cu o uriașă rețea de consilieri și experți în artele manipulării.

Discursurile lui Obama nu sunt din inimă, ci de pe ecran. Expresiile sale pline de emoție nu sunt decât rezultatul unui antrenament foarte bine pus la punct. Dacă îi analizezi toate acțiunile fără pic de pasiune și total obiectiv, atunci se văd clar tehnicile pe care le folosesc. Tony Blair face unele dintre cele mai evidente ”fraude” psihologice – începe o frază, se oprește la jumătatea acesteia, evidențiază cu o expresie emoțională falsă și privește jos pentru a mări efectul. Obama este mult mai fățarnic și mai îndemânatic. Dar nu încât să nu poată fi ”citit”. Și cum nu văd oamenii ochii aceia reci deasupra zâmbetului mișelește pictat?

Poți să-i vezi mintea lucrând, privind pe ecrane imaginare în stânga și dreapta sa, pentru mesajele sale cheie. Oratorii din-inimă nu fac așa ceva, ei sunt prea adânciți în ceea ce simt și ceea ce spun pentru a sta câteva secunde să se gândească la cum se uită sau cum este rostită fraza. Avalanșe noi de idei îi mână din urmă, și ei continuă discursul, chiar cu posibile greșeli. De câte ori a greșit Obama? Mișcările corpului și mimica lui Obama se aseamănă mai mult cu cele a unui prezentator de știri economice, decât cu cele a unui orator adevărat, candidat la postul de președinte a celei mai prospere țări din lume.

HITLER ȘI OBAMA – RITUALURI COMUNE

Națiunea americană se află deja într-o anumită transă, iar toate astea ne duc înapoi cu gândul la naziști. Obama nu seamănă cu Hitler, nu se poartă ca și acesta, dar efectele sunt identice. Orice istoric s-a întrebat de unde a avut Germania resursele financiare pentru a se angaja într-un nou război. Toată reconstrucția acesteia a fost dirijată de familiile banchere Rothschild, care au stabilit și prevederile Conferinței de ”Pace” de la Versailles din 1919. Hitler a promis ”speranță”, ”schimbare” și ”ceva în care să credem”. El vorbea în fața unor mulțimi dornice de un etern, nou mâine. Mult mai târziu, spre marea lor spaimă, și-au dat seama ce au făcut și pentru ce și-au dat acordul.

Obama este mult mai periculos decât Bush deoarece el poate vinde speranțe gloatei aflate în transă prin câteva simple cuvinte, iar Băiețelul Bush nu era nici pe departe în stare de așa ceva. De fapt, acesta era un idiot transparent fără nicio cunoștință în tehnicile persuasiunii, și de aceea a fost necesară o enormă fraudă în campania sa electorală pentru ca să fie ales.

Ca și Hitler, Obama țintește tinerii. Proaspătul președinte S.U.A anunțase pe situl său oficial www.change.gov (până și aici nu s-au putut abține) că toți elevii, de la gimnaziu până la universitate vor trebui să participe la servicii comunitare. Ar părea ceva inofensiv, dar o analiză puțin mai detaliată ne demonstrează că scopurile sunt mult mai cuprinzătoare. Având numele de ”America Serves”, acest program presupune crearea unor grupări adiționale pentru a ajuta profesorii – HealthCorps, CleanEnergyCorps, VeteransCorps. "Obama va chema cetățenii de toate vârstele să servească America, elaborând un plan care prevede 50 de ore în folosul comunității pentru cei de la gimnaziu și 100 pentru cei de la universitate, în fiecare an.” Nu pare nimic grav, este ceva chiar benefic, nu? La câteva zile după asta, într-o vizită în Colorado Springs, afirmă oficial că vrea să vadă o ”forță civilă a securității naționale” care să fie la fel de puternică precum sunt Armata, Forțele Marine și Aviatice. Joseph Farah, WorldNetDaily : ”Dacă avem de gând să facem o astfel de poliție civilă, la fel de puternică și finanțată ca și Forțele militare ale S.U.A, atunci națiunea asta chiar doarme un somn profund. Credeam că democrații erau de părerea că S.U.A cheltuie prea mulți bani în domeniul militar. Cum este posibil ca însăși candidatul lor să încerce crearea unei forțe militare în masă? Iar dacă aceasta va angaja în mrejele ei civilii, atunci s-ar putea să depășească numărul tutoror celor din Armată, Aviație și Marine. Oare Obama chiar vorbește serios despre această forță națională?”

Printre toate cuvintele frumoase pe care le-a zis Obama, adevărul s-a strecurat. El nu este și nu a fost niciodată de partea păcii sau a libertății. Este un demagog fruntaș, la fel cum au fost Băiețelul Bush, Clinton, Tătuca Bush, Reagan, Carter și mulți alții din teatrul demonic. Diferența între el și precedenții săi este că Obama o să-și încălzească mult timp fesele pe scaunul de la Casa Albă. Sedarea în masă este de lungă durată.

STĂPÂNII LUI OBAMA

Bush și guvernarea sa a fost una de fațadă, probabil bine plănuită de tăticul său schizofrenic. Era nevoie de un incompetent și un băiețel de la țară, care să nu poată conjuga corect verbele limbii sale materne, pentru a crea imaginea de Dl.Prostie sau Dl.Incompetență, așadar, soluția proastă. Aripa neoconservativă (pentru a înțelege cum funcționează teoria NeoConului, verificați articolul) a Republicanilor Iluminați l-a controlat pe Bush timp de 8 ani și a condus țara în războaie externe și haos financiar (tipul prost/soluția greșită); acum, aripa Democrată (tot Iluminată), condusă de ticălosul Zbigniew Brzezinski, unul dintre cei mai mari arhitecți ai Noii Ordini Mondiale, l-a adus pe ”Salvator”, Barack Obama, pentru a ne conduce spre ”speranță” și ”schimbare” (tipul deștept și bun/soluția corectă). Așa că toată lumea a spus - ”Măcar nu e Bush”. Dar nimeni nu prea știe în ce va consta adevărata politică a lui Obămel.

Imaginea că Obama este împotriva războiului este pe cât se poate de falsă. El afirmă că e împotriva invaziei din Irak, dar o să vedem ce va face în legătură cu asta. Cum poate un om, care cheamă mai multe trupe, inclusiv trupe europene (știm că soldații români vor rămâne și în 2009), să fie trimise în Afghanistan, să fie împotriva războiului? De asemenea, Dl.Față Zâmbitoare a mai menționat că este gata să bombardeze Pakistanul și să folosească forța militară pentru a opri contrucțiile nucleare iraniene. Și ghici cine este Secretar de Stat din ianuarie? Hillary Clinton. De asemenea, a renumit în funcție pe ministrul Apărării – Robert Gates (ambii Council on Foreign Relations – grupare masonică). Obama nu este deloc împotriva războiului, iar stăpânii lui au propriile moduri pentru război. Din ce în ce mai multe trupe vor fi trimise la moarte sigură de masca neagră pe care o poartă această marionetă.

Obama pretinde că este un ”unificator”, vorbește des de ”aducerea oamenilor împreună” într-o comunitate mondială (dictatură mondială). Mentorii lui Obama sunt aceeași care au trasat liniile politicii mondiale și mai înainte. Zbigniew Brzezinski este figura centrală (din câte se cunosc) a agendei secrete de stabilire a unei Noi Ordini Mondiale. Împreună cu David Rockefeller, a fond Comisia Trilaterală. Brzezinski a recunoscut public faptul că a finanțat și antrenat ceea ce noi putem numi astăzi ”teroriști”; în Afghanistan, pentru a opune rezistență guvernului sovietic de la conducere. Ideea era, după spusele lui Brzezinski, să momească Uniunea Sovietică să atace Afghanistanul pentru a-și proteja guvernul comunist de la Kabul, și astfel să le creeze rivalilor sovietici propriul Vietnam. Planul polonezului a ieșit ”de minune”, cu peste un milion de soldați afgani morți în timpul ocupației sovietice din 1979-1989. Iar asta se pare că nu-l afectează pe Brzezinski niciun pic.

Acești soldați antrenați de banii lui Brzezinski și ai asociaților săi vor deveni cunoscuți ca ”Mujahideen”, apoi ramificații din aceștia se vor fi transformat în talibani și Al-Qaeda. Așa că terorismul a fost inventat de însăși forțele de la conducerea Americii pentru a egala balanța URSS, creându-le acestora probleme. Dar, folosul terorismului, adevăratul sens al acestuia a fost descoperit după destrămarea URSS, iar lupta oficială împotriva acestuia (cum să lupți cu ceva ce tot tu ai creat?) a fost declarată după uriașa păcăleală sângeroasă de la 11 septembrie.

Aceștia sunt oamenii din spatele lui Obama, aceasta este adevărata conducere. Și atunci, e doar o ironie faptul că Obama vrea să trimită din ce în ce mai multe trupe acolo unde adversarul e alimentat de aceeași bani care înarmează și soldații americani? E un calcul rece, total lipsit de scrupule umane, făcut de niște maniaci, plini de ură (Brzezinski are o ură înnăscută pentru ruși și chinezi). Rusia și China sunt țintele lui Zbigniew, atunci Rusia și China sunt țintele lui Obama. Un război care ar implica Rusia și China este scopul guvernării lui Obama. Dar acesta este doar o parte dintr-un mare plan, iar Brzezinski este doar o altă marionetă pe scena altcuiva… Ura acestuia (a lui Z.B) e folosită pentru a manipula o națiune întreagă, dar scopul final este un Guvern Mondial, o Bancă Centrală, o unică monedă și armată și o populație chipată, conectată la un sistem de satelite. Simplul fapt că ceea ce spun eu aici nu vi se pare străin înseamnă că suntem aproape.

Fiul lui Brzezinski – Mark, a fost unul dintre consilierii personali a lui Obama, iar celălalt fiu al său – Ian, a fost consilier personal pentru campania lui McCain…Iar ca totul să fie complet, fiica sa – Mika, a fost legătura taberei obamieme cu televiziunea MSNBC. Obama a fost ales cu mult timp în urmă, lucru știut doar de cei din vârful piramidei, iar relațiile sale cu Brzezinski sunt de aproape 30 de ani, atunci când Obama a absolvit Universitatea Columbia, unde Brzezinski era șeful Relațiilor Comuniste. Atunci când este întrebat de această perioadă, Obama pur și simplu refuză să vorbească. Chiar de atunci, Obama fost susținut de organizațiile masonice și discrete din spate (una dintre ele era Fundația Ford, unde lucra maică-sa). Totul este foarte simplu, chiar și mintea unui țăran deștept o poate enunța – Voi chiar credeți că un ”om al poporului” apare așa, din senin, de nicăieri, pentru a conduce cea mai șireată campanie electorală din istoria S.U.A? A fost ales cu mult timp în urmă de cei care vor să facă sclavi aceeași oameni pe care Obama vrea să-i ”elibereze”. Cei care-l finanțează pe Obama sunt tot cei care au creat pseudo-criza financiară – Goldman Sachs, UBS, Citigroup, Credit Suisse, Deutsche Bank, J.P Morgan Chase, Morgan Stanley și așa mai departe. Conform regulilor constituționale, finanțarea publică a unei campanii electorale are anmumite limite. Bineînțeles, Obama a ales alternativa finanțării private, care este nelimitată…Și cei care-l finanțează, o fac oare degeaba?

Apare încă o figură multibilionară în anturajul lui Obama, de data asta, un vecin de-al nostru – George Soros, asociatul lui Brzezinski (un ungur și un polonez, a naibii duet). Soros, de asemenea, ocupă funcții în Consiliul Relațiilor Externe (Council on Foreign Relations) și finanțează Consiliul European pentru Relații Externe. Mai pe scurt, este unul dintre cei mari.

Soros a finanțat multe alte mișcări care au apărut în Ukraina, Georgia și în alte părți; a transmis cu măiestrie ucenicilor săi arta prostestelor și a loviturilor de stat. Soros și Brezinski sunt tăticii, iar Obama nu este decât o altă molie care se prostituează pentru faimă și putere. Obama s-a autonumit șef al Consiliului de Refacere Economică, care este condus de cei din interior, bineînțeles.
Austan Goolsbee este un alt asociat apropiat al lui Obama, un inițiat al Skull&Bones (Băiețelul și Tăticul Bush, Kerry, printre membri).
Timothy Geithner a fost numite de Obama șeful Trezoreriei, acesta este membru, din nou, al Grupului Bilderbergm Comisia Trilaterală și Council on Foreign Relations.
Robert Rubin este directorul de la Citigroup, vicepreședinte al CFR, consilierul economic al lui Obama.
Larry Sumers este un alt membru al echipei lui Obama, succesorul lui Rubin în postura de șef al Trezoreriei pe vremea lui (S)Clinton. Acesta a afirmat în 1991 că Banca Mondială ar trebui să permită aruncarea de deșeuri toxice în țările sărace pentru că asigurarea pentru viață va scădea în țările de unde provin aceste deșeuri. Ce alienare incredibilă și logică rece, dar perfect calculată. O gândire reducționistă, și absolut incredibilă…Iar acum acesta este șeful Consiliul Național pentru Economie, desemnat de Dl.Schimbare.

Păi, cum așa, tot oamenii care au cauzat criza financiară sunt acum puși de Obama să o demonteze? www.bloomberg.com ne informează că CAP – Center for American Progress, la distanță de doar trei blocuri față de Casa Albă, a devenit o sursă majoră de inițiative politice. Și cine finanțează CAP? George Soros. CAP nu este decât Proiectul Neocon pentru Noul Secol American sub un alt nume. Aceste două organizații (Proiectul Neocon și Noul Secol American) au dezvoltat și susținut politica lui Bush de război și suprimare a libertății. Iar acum se anunță că tot ei îl vor susține și sfătui și pe Dl.Înghețata-minune. CAP o să facă rahatul, iar Obama o să-l mănânce-n fața tuturor. De fapt, dacă am elimina retorica și gesturile teatrale, politicile celor doi (Bush și Obama) sunt identice.

La fel ca și toți președinții S.U.A, Obama este înconjurat de susținători ai intereselor evreiești. Și pe cine a ales Obama în super-echipa sa de vânzători de cârnați?
Joe Biden (Bilderberg, CFR), un politician care îi susține mereu pe israeliți, sub orice circumstanță, așa cum a și afirmat.
Rahm Emanuel a fost numit șeful staffului obamiam, membru al fostei organizații teroriste israelite – Irgun.
Dennis Ross a fost numit consilier pentru probleme Orientului Mijlociu. Acesta i-a slujit pe Clinton și Bush, sau, mai bine zis, aceștia l-au slujit pe el.
David Axelrod a fost șeful uriașei campanii electorale a lui Obama. Este un prieten apropiat a lui Rahm Emanuel. A făcut parte din primăria orașului Chicago, unul dintre cele mai corupte sisteme cunoscute vreodată.

Așa că, schimbare pe naiba, Dl.Zâmbărilă. Dar cele mai bizare, ciudate și înfricoșătoare legături pe care le are Obama cu mentorii săi vin din vremea tinereții acestuia. William Ayers și Bernardine Dohrn au fost cei care au fondat în ani 60 organizația teroristă ”Weather Underground” și au lansat o adevărată luptă împotriva oamenilor bogați. De asemenea, aceștia plănuiau să bombardeze Pentagonul și Clădirea Pentagonului. Dosarele penale împotriva lor au fost închise din cauza lipselor de probe (!), iar Ayers este și acum profesor la Universitatea Illinois din Chicago. Ayers a fost primul mentor al lui Obama până la lansarea oficială a acestuia în politică, în 1995.

Este aproape amuzant faptul că nu se știe sigur dacă Obama este sau nu cetățean plenipotențial al S.U.A (memorabil momentul în care refuză să țină mâna la inimă în timp ce se cântă imnul). El evită să demonstreze că este născut în S.U.A, și se califică astfel pentru postul de Președinte. El afirmă că este născut în Hawaii, dar bunica acestuia, fratele vitreg și sora vitregă din Kenya insistă că acesta s-ar fi născut acolo. Trecutul lui Obama este murdar, dar vor trece ani buni până când gloata va începe să gândească prin indivizi. Ar fi culmea să fie făcute publice multe din aceste lucruri care sunt sintetizate aici (adevăratele eforturi le-a depus David Icke), și Obama să spun – ”Hey, that was in the past, I can change!”
Pentru prima oară, populația de culoare neagră a Americii a avut pe cine să voteze cu adevărat, dar de fapt, ei nu au votat primul președinte negru, dar prima mască neagră, care reprezintă interesele tot ale acelor fețe albe, familiile și legăturile cărora mențineau comerțul cu sclavi.

Omul acesta este un escroc controlat de niște super-escroci. Pentru aceștia, Obama este doar un alt mod de a atinge un sfârșit, iar dacă asasinarea acestuia ar cauza un război civil, atunci nu vor sta prea mult pe gânduri. Poate vor trece doi ani, trei sau patru, până când această marionetă va începe să putrezească și îi vom vedea adevăratele mișcări – bete și oarbe. Dar până atunci, spectacolul Schimbarea este în plină desfășurare, iar îngețatele-minune își fac efectul sedativ. Ce păcat că ne place așa de mult să fim îndulciți…

Am vrut un vis, dar vom obține un coșmar.

p.s – mulțumesc pentru răbdarea de care ați dat dovadă, sunt convins că a meritat. O mică parte din adevărat v-a pătruns prin ochii curioși care au alergat printre rânduri.

VIATA TA ARE VALOARE - NU FI OAIE

2009-06-13T13:29:00.009+03:00

Lucrurile stau prost. Nu trebuie sa v-o spun eu, toata lumea stie ca lucrurile stau prost. Criza financiara? Din ce in ce mai multe posturi de munca pierdute, din ce in ce mai multi oameni care traiesc cu frica zilei de maine. Falimente de banci, razboaie, oameni tampiti si total incompetenti. Vanzatorii tin pistoale sub tejghea, iar alienatii merg liberi pe strada. Nimeni nu stie exact ce sa faca, toata lumea se afla-n treaba. Iar partea cea mai proasta e ca nu pare sa existe un sfarsit la toata aiureala asta de societate! Stim ca aerul pe care-l respiram ne omoara, stim ca mancarea pe care o consumam ne omoara! Ne presam fundurile cat mai comod in fotolii si privim beliti la TV cum un oarecare prezentator ne vorbeste de cele 16 suiciduri din saptamana asta si 20 de cazuri de furt. Toate astea se repeta zilnic de parca asa ar trebui sa fie!

Noi stim ca lucrurile stau prost, mai mult decat atit – demential de prost! Totul din afara pare atit de nebunesc si strain, incat noi preferam sa nu mai iesim din casa, pentru ca o sa devenim si noi nebuni. Lumea din care facem parte incepe sa devina din ce in ce mai mica. Iar tot ceea ce putem spune este – “Va rog, lasati-ma macar in bucataria mea. Lasa-mi televizorul, cuptorul cu microunde si fotoliul meu de impachetat buci. Nu mai spun nimic, nu mai protestez, dar lasati-mi toate astea in pace”. Exista al

ternativa, bineinteles.

Daca v-ati saturat de sistemul asta pentru carpe, nu oameni, atunci trebuie sa va suparati pe el. Nu protestati, nu va revoltati pentru inceput, nu scrieti scrisori presedintelui sau senatorilor, ci doar INFURIATI-VA! Dar INFURIATI-VA al naibii de tare! Habar n-am ce trebuie sa facem in privinta crizei financiare, a violurilor si sistemului politic de rahat. Nu stiu care sunt solutiile exacte, dar stiu un lucru, ca sa dai jos ceva, trebuie sa-I spui NU! Dimineata si seara, cand mancati sau cand va spalati pe dinti, INFURIATI-VA! Mai e nevoie sa va spun pe cine sau pe ce?

NU FITI OI, CACI INCA NU AVEM PASTORI!

Pe Dl.Ministru, pe cei care l-au pus pe Dl.Ministru, pe vecinii inculti de deasupra care asculta manele si fac galagie, pe vanzatorul de ziare care raspunde dupa ce strigi de vreo 10 ori la el, pe controlorul ala gras de ieri, de care nu ai putut scapa pentru ca n-aveai cum sa treci de el. PE TOT SISTEMUL! INFURIATI-VA, SI AL NAIBII DE TARE!

Nu-ti fie frica, poti sa incepi cand esti singur in camera, sau la baie. Striga tare – “SUNT O FIINTA UMANA!” Strig-o de mai multe ori. Asculta-ti vocea, asculta-ti mania interioara si las-o sa se raspandeasca! Priveste-te in oglinda si repeta – “SUNT O FIINTA UMANA!”.

Poti sa deschizi noaptea fereastra si sa tipi – “VIATA MEA ARE VALOARE!” Hai, nu-ti fie rusine, nu fi pios si calm, acum cand e nevoie de actiune. SUNT O FIINTA UMANA, VIATA MEA ARE VALOARE! Nu termina de citit articolul si treci la altceva! Ridica-te de pe scaun, da, tu, si fa-o chiar acum! RIDICA-TE! Daca ti-e rusine de cei din familia ta, scrie-o pe o foaie! SUNT FURIOS CA NAIBA, SUNT O FIINTA UMANA SI VIATA MEA ARE VALOARE! Iar data viitoare cand o sa fii calcat in picioare, o sa ai destul curaj ca macar sa te gandesti la replica asta! SUNT FURIOS CA NAIBA SI NU MAI SUPORT!

p.s – nu este o aberatie, e primul pas de a iesi de sub manipulare si de sub control. Lasati comentariu cei care ati incercat, pentru ca va garantez, o sa va simtiti minunat

S.U.A este şantajată de Israel

2009-06-13T13:29:00.008+03:00

Fox news, o televiziune foarte respectată in Statele Unite ale Americii, aşa-zisa “Noi vă aducem reportajul, voi hotărâţi”, a scos la un momen dat a patra parte a unei istorii care ar susţine ideea că la compania ce supraveghează apelurile telefonice din Statele Unite ale Americii ar fi avut loc o scurgere de informaţii.

O scurgere de informaţii foarte mare nu cu mult timp înainte de 11 septembrie. La accesarea p
aginii pur si simplu nu erau alte explicaţii în afară de "This story no longer exists”.
Israelul se pare că are o legătură directă cu acest lucru. Amdocs Inc este compania care asigură contracte şi servicii telefonice în întreaga lume, inclusiv 90% din companiile telefonice americane. Cei ce au pus bazele si acţionarii principali ai acestei companii, după cum v-aţi dat seama probabil, sunt evrei. Încă o companie, Comverse Infosys, este suspectată în a avea aparate de înregistrat permanent instalate în sistemul telefonic care permite non-stop supravegherea legală de către agenţiile încredinţate de guvernul S.U.A .

Aşa cum incredinţează Fox News, amestecul Israelului în treburile S.U.A datează de mai demult. Amdocs a fost implicat într-o masivă scurgere de informaţii într-un caz al poliţiei din Los Angeles asupra traficului de droguri şi fraudarea credit-cardurilor.

Exact în maniera asta au existat mari scurgeri de informaţii confidenţiale telefonice care au încurcat şi dezorganizat investigaţiile asupra tragediei 9/11. Din nou, Amdocs este implicată. Totuşi daca dovezile unor simpli cetăţeni nu par convingătoare sau măcar importante, atunci gândiţi-vă că Israelul îi supraveghează până şi pe cei din guvernul S.U.A.

Imaginea formată este foarte simplă şi foarte înfricoşătoare : Israelul are posibilitatea, sau mai bine zis, abilitatea de câţiva ani încoace de a asculta absolut ORICE apel telefonic conectat la un sistem Amdocs sau Comverse Infosys, apelul ORICUI, până şi al preşedintelui.

Raportul Ken Starr asupra Whitewater arată că Bill Clinton a avertizat-o pe Monica Lewinsky că un guvern străin le înregistează convorbirile telefonice. Treaba e că în S.U.A puţini oameni sunt cei care nu au nimic de ascuns. Să fim sinceri! Dacă unul dintre cetăţenii S.U.A ar avea un schelet în dulap şi nimeni nu ar şti de el, ei oricum vor afla. Singurul lucru necesar este că acel schelet să fie implicat într-un apel telefonic. Să ne imaginăm – fiecare listă de convorbiri a oricărui utilizator Amdocs (ţin să reamintesc că această companie deţine 90% din drepturile de telefonie din S.U.A) poate fi văzut de şefii israeliţi. Şi nu poţi găsi înregistrările deoarece sunt făcute chiar în sistemul telefonic! Bazându-ne pe aceste circumstanţe, multe chestii ciudate pe plan politic mondial chiar încep să se lămurească. S.U.A face apel la veto în rezoluţia O.N.U pentru pace în Palestina. Nu câştigă nimic prin asta. Însă Israelul da. Imediat după tragedia 9/11 populaţia a fost manipulată şi alimentată cu acuzaţii sigure şi inconfundabile c ear demonstra că DOAR Osama bin Laden şi Islamul sunt responsabili. Acuzaţiile au fost şi rămân falsificate, auto-contradictorii.

Dar totuşi, după cum arată ştirile, există dovezi despre mulţi spioni israeliţi (unii dintre care lucrau la telecompaniile sus-menţionate) implicaţi în atentate de la 9/11. Însă, această ştire nu a fost transmisă NON-STOP la ştiri ci doar ca pe o informaţie rudimentară. Cineva a “convins” guverul S.U.A şi mass-media că poporul American trebuie să vadă că acuzaţiile şi dovezile duc DOAR într-o singură direcţie nu şi în altă parte.

De asemenea, mass-media a fost convinsă să nu divulge că Israelul ştia de atacurile 9/11. Presa străină a acuzat Israelul în nemijlocita implicare în drama din septembrie dar presa americană rămâne “convinsă” că aceste afirmaţii sunt doar nişte presupuneri.

Să ne amintim de Bill Clinton şi „cârtiţa” de la Casa Albă.
Toată lumea ştia că există un spion, unul care făcea parte dintre cei mai buni agenţi ai Israelului. Vânătoarea după „Mega” a luat sfârşit însă subit. Exact atunci când Bill Clinton o avertiza pe Monica de faptul că sunt urmăriţi. Aceasta deja nu duce cu gândul la o nouă „persuasiune”. Clinton a fost şantajat cu relaţia ce-o purta cu Monica.

De când s-a „descoperit” că lumea arabă a avut o relaţie directă cu 9/11, toate acţiunile de binefacere au fost stopate. Directorul „Jewish Defense League”, un grup cu o istorie violenta, a fost arestat în tentativa lui de a planta o bombă unui congressman american. Totuşi, a câta oară, guvernul american este hotărât să nu acţioneze împotriva JDL, care cică ar organiza foarte multe acţiuni de binefacere din banii S.U.A. Odată cu guvernul, mass-media trece cu vederea acest atentat la viaţa unui politician american.

Doi agenţi evrei au fost arestaţi purtând dinamită în congresul mexican. Guvernul mexican este convins să îi elibereze pe cei doi fără judecată. Tot atunci, presa americană nu spune nimic despre acest lucru...

Asasinatul lui Marin Preda

2009-06-13T13:00:00.002+03:00

La data de 16 mai 1980 scriitorul Marin Preda a fost gasit mort, in camera lui de creatie de la Palatul Mogosoaia, datorita "asfixiei mecanice", conform rezultatului anchetei oficiale. Adica inecat in propria voma. Certificatul de deces eliberat de Institutul Medico-Legal mentioneaza insa ca moartea lui a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice cu un articol de lenjerie, probabil un cearsaf, nefacandu-se absolut nicio referire la faptul ca asfixia s-ar fi datorat continutului esofagian sau al resturilor alimentare regurgitate in trahee.
Se pune intrebarea, cum de a murit atunci "inecat in propria voma " daca s-a sufocat cu un articol de lenjerie care i-a intrat, sau i-a fost introdus fortat in gura? Si cum se explica echimozele de pe fata pe care nu le avea inaintea mortii, dupa cum au declarat cativa dintre cei care l-au vazut in ziua precedenta decesului ? Marea majoritate a biografilor prozatorului au considerat moartea lui "ciudata", "suspecta", "nefireasca", "inconjurata de mister", "neelucidata ", petrecuta in conditii "neclare", "stranii", "obscure", etc, insa putini au fost aceia care s-au incumetat sa patrunda in labrintul ipotezelor si al scenariilor puse in circulatie pentru a investiga si dezlega misterul mortii autorului romanelor "Delirul" si " Cel mai iubit dintre pamanteni", care aveau sa-i pecetluiasca destinul.
Daca inaintea evenimentelor din decembrie ’89 nici nu se putea discuta macar despre o cercetare competenta in cazul mortii suspecte a unei personalitati, dupa inlaturarea regimului comunist, cand s-a incercat obtinerea unor informatii dela Institutul Medico-Legal sau dela cei abilitati cu ancheta mortii lui Marin Preda, dorinta ziaristilor de elucidare a cazului a fost intampinata cu raceala si indiferenta, sau cu lansarea unor versiuni neconforme cu realitatea. Motivul ? Asupra mortii lui pluteste umbra sinistrei institutii care nu este straina de acel "accident", asa cum nu este straina de moartea multor altor dizidenti din tara sau de peste hotare care devenisera incomozi sau indezirabili pentru regimul comunist. Distinsul doctor Serban Milcoveanu care a analizat din punct de vedere strict medical aspectele mortii clinice a prozatorului, bazandu-se pe acel "facies cadaveric" al lui Marin Preda, demonstreaza netemeinicia zvonurilor lansate de cei interesati sa deruteze opinia publica si sa-i denigreze memoria. El a pus diagnosticul de asasinat, intr-un articol publicat in revista "Lumea Magazin" din septembrie 2002. Si realizatoarea de programe TV Mariana Sipos, care a cercetat cu minutiozitate dosarul de ancheta al procuraturii, cat si cel de urmarire penala a scriitorului de catre organele de filaj ale securitatii si a publicat cartea intitulata "Dosarul Marin Preda", considera ca zvonul lansat in legatura cu asa zisa lui moarte prin "inecare in propria voma" este o infamie. In legatura cu certificatul de deces eliberat de IML, in care se mentioneaza "asfixia mecanica cu un corp moale", Mariana Sipos concluzioneaza ca este posibil sa fi fost asfixiat cu o perna, datorita urmelor vinete pe care le avea pe buza de sus.
Marin Preda ar fi implinit anul acesta la 5 August varsta de 86 de ani daca nu ar fi fost luat in vizorul securitatii dupa aparitia romanului "Delirul", roman care readuce in actualitate profilul moral al maresalului Antonescu. Prezentarea conducatorului Romaniei din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lumina pozitiva a fost considerata la timpul respectiv o incercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane sa treaca Prutul pentru eliberarea Basarabiei strabune. Marin Preda avea in pregatire un alt roman in care intentiona sa arate cum au fost lichidate valorile neamului nostru in obsedantul deceniu. In romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" eroul principal pomeneste la un moment dat despre "era ticalosilor". Notitele volumului al doilea din "Delirul", impreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau in fisetul lui personal au disparut imediat dupa moartea scriitorului. Dupa unii investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atat pentru rusi, care nu puteau uita infrangerile suferite in fata armatei romane conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cat si pentru cuplul dictatorial din Romania, deoarece in acest volum el face o subtila aluzie la pretentiile sotiei dictatorului de a se afirma in viata politica a tarii. De remarcat similitudinea mortii lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pelea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descreteau fruntile, in contextul unei intamplari din orasul Bailesti: "Leana lui Zapacitu din capul satului". "Zapacitu" era porecla concetateanului sau pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea sa o plateasca cu viata deoarece a fost dat pe mana lui "Radu", adica iradiat, cum obisnuia dictatorul sa ceara securitatii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai asa zisilor tradatori. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a istoricului Vlad Georgescu care a primit urmatorul mesaj de amenintare:"daca il dai pe Pacepa (Orizonturi rosii), vei muri", precum si a altor catorva din conducerea postului de radio "Europa Libera", a inginerului Gh.Ursu, a lui Virgil Trofin, a lui Vasile Patilinet la Ankara, ca sa dam numai cateva nume ale celor lichidati de organele de represiune aflate in slujba dictatorului.
Cel care avea sa plateasca cu viata faptul de a-si fi permis sa faca cativa pasi in afara liniei frontului in care erau inregimentati scriitorii care acceptasera tezele proletcultiste ale realismului socialist, slugoii si poetii de curte care elogiau "realizarilii epocii de aur" si-l tamaiau pe dictator dedicandu-i osanale si omagii, s-a nascut la data de 5 august 1922 intr-o comuna din judetul Teleorman, Silistea-Gumesti, pe care o descrie in capodopera lui epica "Morometii". Aceasta ampla fresca a vietii unui sat romanesc din Campia Dunarii, in care este conturat cu linii viguroase taranul Ilie Moromete i-a adus autorului premiul de Stat in anul 1956. Se poate afirma cu certitudine ca ascensiunea si celebritatea lui Marin Preda s-au datorat in cea mai mare masura aparitiei acestei carti care l-a situat ca prozator epic imediat dupa Liviu Rebreanu in istoria literaturii romane, celebritate care i-a dat constiinta deplina a valorii sale. In anul 1968 este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor Romani, doi ani mai tarziu este numit director al Editurii Cartea Romaneasca nou infiintata, in anul 1971 primeste premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul "Marele Singuratic" iar in anul 1974 este ales membru corespondent al Academiei Romane. In anul 1975 publica volumul "Delirul", in 1977 "Viata ca o Prada" in care descrie drumul sinuos parcurs, la capatul caruia il astepta consacrarea, iar in anul 1980 apare ultimul sau roman de mare succes intitulat "Cel mai iubit dintre pamanteni", dupa care, la data de 16 mai este gasit mort in camera lui de creatie de la Palatul Mogosoaia, "dupa o noapte de betie", asa cum s-a zvonit in cercurile literare si in masmedia controlata de partid imediat dupa acel tragic eveniment.
A fost un scenariu initiat si pus in circulatie de cei care au avut misiunea de a-l elimina intrucat se indepartase de la "linia partidului", devenise prea independent si, datorita popularitatii de care se bucura, isi luase anumite libertati permitandu-si sa scrie lucruri care nu puteau fi pe placul nici al Moscovei si nici al tiranilor care tineau tara sub teroare cu ajutorul unui aparat de opresiune alcatuit din elemente aduse de la periferia societatii.
Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea sa nu trezeasca sentimente de invidie si in randul unora dintre confratii sai, atat inainte cat si dupa evenimentele din decembrie ‘89. Detractorii lui au incercat sa minimalizeze valoarea literara a operelor sale declarand ca a fost un produs al regimului comunist si faptul ca a colaborat cu acest regim este impardonabil.
Sa vedem insa cum s-a desfasurat "colaborarea" lui cu regimul comunist si care au fost relatiile sale cu securitatea care primea note informative despre el chiar si de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla, care figurau cu nume conspirative de informatori in documentele securitatii. In Dosarul de Urmarire Informativa (DUI) a lui Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume si era intitulat "Editorul" , exista o nota a secu
ritatii datata 16 noiembrie 1972 in care se mentioneaza ca "Marin Preda este lucrat de organele noastre prin DUI pentru faptul ca este cunoscut cu manifestari negative cu privire la politica partidului si Statului nostru". Dupa "Tezele din aprilie" prin care Nicolae Ceausescu anunta inceputul asa zisei "revolutii culturale" dupa model chinezesc, securitatea a inceput urmarirea tuturor plecarilor peste hotare ale scriitorilor, considerati potentiali dusmani ai "revolutiei culturale".
Se cunoaste faptul ca Marin Preda era in evidenta securitatii inca din anul 1966. Toate deplasarile si intalnirile lui erau urmarite de o armata de agenti care il supravegheau in permanenta. In notele informative cu privire la convingerile lui personale despre regimul de la putere, se mentiona: "declaratii dusmanase la adresa oranduirii", "refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scanteia", precum si unele afirmatii cu privire la lipsa de libertate a presei in Romania. Intr-una din aceste note se preciza ca in anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se intalnise cu "transfugii fata de care a criticat regimul comunist din Romania". In luna ianuarie 1972 un alt informator al securitatii care semna "Artur", scria ca Marin Preda se intalnise la Paris cu Monica Lovinescu si cu alti colaboratori ai postului de radio "Europa Libera". In baza acestor note, cat si a unui referat al securitatii in legatura cu "activitatea lui dusmanoasa", convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii "Cartea Romaneasca" s-au facut dese perchezitii noaptea. Cat priveste "colaborarea" lui cu regimul comunist, aceasta se poate stabili cu usurinta citind declaratia criticului literar Marin Mincu caruia nu i se publicau lucrarile fiind acuzat ca in scrierile lui este prea de "dreapta". Marin Preda, directorul Editurii l-a aparat insa punand la punct pe un denigrator al acestuia printr-o injuratura neaose, publicandu-i apoi toate lucrarile. Iata cum il caracterizeaza Marin Mincu pe acest asa zis "produs al proletcultismului":
"Marin Preda era un om de o elevata noblete, comportandu-se in orice imprejurare ca un adevarat aristocrat; el avea rabdarea nobila sa-i asculte pe toti cei care i se adresau si sa le raspunda cu franchete si naturalete. De asemeni el apreciaza "onestitatea intelectuala a lui Preda si incapacitatea lui organica de a tolera minciuna si injustitia, de orice fel ar fi fost acestea."
La randul lui, Nicolae Breban declara ca Marin Preda i-a publicat romanul "Ingerul de gips", desi era ostracizat in tara intrucat participase peste hotare la manifestari anticomuniste.
Despre organele de represiune care tineau tara sub teroare, eroul romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni" foloseste la adresa lor epitete precum "duri", "cretini", "primitiv" (un colonel de securitate), "demagog rudimentar" (un general), "analfabet periculos" (un gardian pe care pana la urma l-a omorat de teama de a nu fi el ucis de acesta), etc.
Puteau fi trecute cu vederea aceste pareri infamante ale lui Marin Preda la adresa baietilor cu petlite albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece
sotia dictatorului fusese vizata direct in aluzia referitoare la dorinta ei de implicare in viata politica, precum si sprijinul logistic al rusilor care se simtisera ofuscati la aparitia volumului "Delirul". Cu cateva zile inaintea mortii lui, dupa cum declara fratele sau, scriitorul a primit cateva amenintari cu moartea si i-a marturisit, "sunt un om terminat", exact ca in cazul lui Vlad Georgescu. Si baietii s-au tinut de cuvant, exact ca in cazul lui Vlad Georgescu care a dat pe post "Orizonturile Rosii", carte care a dezvaluit occidentului adevarata fata a dictatorului roman. Pentru a demonstra ca nu sunt primitivi, i-au varat un cearsaf in gura, sau i-au pus o perna pe fata, "astupandu-i orificiile respiratorii", dupa cum reiese din raportul intocmit de IML. Cea mai autorizata parere asupra mortii lui Marin Preda ramane insa cea a medicului Serban Milcoveanu, care, bazandu-se pe declaratiile unor martori care l-au vazut pe Marin Preda imediat dupa moarte, este convins ca a fost otravit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea culoarea livida specifica tuturor cadavrelor, ci era de culoar
e "rubinie, de un rosu deschis", culoare specifica a celor morti in urma inhalarii cianurei. De aceiasi parere este si fosta sotie a scriitorului, Elena Preda, care este convinsa ca sotul ei a fost otravit. Si Aurora Cornu, prima lui sotie, a declarat intr-un interviu acordat la Paris Lucretiei Barladeanu "Dupa ce am vazut fotografiile date de politie cu cadavrul lui Marin nu poti sa nu te intrebi daca nu este vorba de un asasinat".
Moartea scriitorului Marin Preda ramane, deocamdata, un caz nerezolvat. Daca Justitia va fi pana la urma epurata de magistratii obedienti pana la sevilism fata de puterea "emanata" in convulsiun
ile din decembrie ‘89, se va afla cine sunt autorii acestui asasinat politic, cat si al multor alte asasinate executate la comanda politica. Sa speram insa ca intrara Romaniei in structurile europene, precum si dorinta de purificare a societatii vor declansa operatia de purificare a tuturor Institutiilor Statului si eliminarea tuturor colborationistior unui regim recunoscut a fi fost cel mai inuman din Europa, regim care, raportat la numarul de locuitori ai tarii noastre, a dat cel mai mare numar de victime si de tortionari.

multumiri George Georgescu

Sfarsitul lumii vine in 2012

2009-06-10T01:36:00.003+03:00

Civilizatia strabuna Maya a prezis ca in anul 2012, se va produce un cataclism la nivel mondial, prin trecerea la o noua epoca spirituala, plina de schimbari pentru omenire

Profetia Maya: adevar sau mit?

Potrivit calendarelor marii civilizatii meso-americane, recunoscute ca fiind cele mai precise de pe Terra, de sfarsitul lumii nu ne mai despart decat patru ani. Formidabili observatori in stele, mayasii au descoperit in urma cu 3.000 de ani oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a astrelor. In prezent, ne apropiem de finalul unui asemenea mare ciclu, care, in conceptia mayasa, coincide cu sfarsitul lumii, prezis pentru decembrie 2012, dupa cum informeaza Ziua.Profetia maya privind anul 2012 este dintotdeauna un best-seller in cultura New Age.

Pentru civilizatia Maya, anul 2012 va marca trecerea la o epoca mai spiritula, intr-un domeniu al unui nou element pe care l-am putea traduce prin "eter'". Interpretarile privind felul in care va arata acest sfarsit difera, insa multi considera ca fi o trecere traumatizanta si ca nu este exclus sa implice sfarsitul intregii umanitati. Nimic nou, numai ca un om de stiinta american, Lawrence E. Joseph, deosebit de pragmatic fiindca este si un intreprinzator de succes, a verificat aceasta teorie cu metota galileiana si si-a prezentat descoperirile in cartea intitulata "Apocalipsa 2012. O ancheta stiintifica cu privire la sfarsitul civilizatiei", recent tradusa in Italia si aparuta la editura Corbaccio.

Cercetatorul american nu exclude, insa, nici o alta interpretare a profetiei maya: 2012 ar putea insemna si intrarea intr-o noua era de constiinta mai ridicata, dar bazata pe stiinta. Iar cercetarea lui Joseph se incheie cu o alta intalnire: inceputul experimentului LISA (The Laser Interferometer Space Antenna), una dintre cele mai cutezatoare tentative de descoperire a legilor Universului. Prin experimentul LISA, NASA isi propune sa capteze, in sfarsit, misterioasele unde gravitationale cu ajutorul unei "triangulatii de sateliti". Primii vor fi lansati in 2012.

Raportul Pentagonului: 2012- sfarsitul lumii

The Guardian publica un infiorator raport al Pentagonului care vorbeste despre anul 2012, asociindu-l cu sfarsitul lumii, cand intreaga omenire va ajunge la in moment de cumpana. D-ale vietii, anticipeaza conform datelor cercetatorilor ca timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat. Pamantul va suferi din cauza schimbarilor bruste de clima si milioane de oameni vor muri de foame si razboaie.

Pe masura ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbari la nivelul planetei, care vor provoca modificari radicale si bruste de clima si vor duce la anarhie, se arata intr-un raport al Pentagonului. Teoria este sustinuta de mayasi, care prevad ca „sfarsitul timpului“ va avea loc pe 21 decembrie 2012. Calendarul Maya se incheie brusc la aceasta data, cu toate ca, in trecut, mayasii, care erau foarte avansati in astronomie, calculasera date cosmice pana la milioane de ani.

Schimbari radicale

Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicala de clima si se estimeaza ca milioane de oameni vor muri din cauza foametei si a razboiului. La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, deci de doua ori intr-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. De asemenea, asistam la o crestere a rezonantei magnetice a Pamantului, care a inceput din 1980. Prin urmare, in anul 2012, timpul va atinge valoarea zero. In prezent, ziua are de fapt doar 16 ore, in loc de 24, din cauza faptului ca rezonanta are 12 cicli pe secunda, fata de 7,83 cicli pe secunda.

Tot in 2012, planul sistemului nostru solar se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee.Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfarsitul lumii, ci momentul cand adevarul ne va fi revelat. Toate aceste schimbari dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi imbunatatit, avand 12 spirale in loc de doua. Oamenii vor depasi tehnologia, asa cum e cunoscuta azi si va avea loc o trecere rapida prin dimensiunea a patra si intrarea in cea de-a cincea.

Ultimul raport ONU considera ca niciodata omenirea n-a avut de infruntat un pericol atat de grav. Potrivit Adevarul, raportul analizeaza situatia in care se afla populatia a 177 de tari. Noul acord urmeaza sa intre in vigoare chiar incepand cu anul 2012, atunci cand Protocolul de la Kyoto va lua sfarsit. Raportul PNUD propune "o abordare in paralel" a problematicii incalzirii globale: pe de o parte, reducerea emisiilor de gaze, iar, pe de alta parte, cooperarea internationala in ceea ce priveste adaptarea la schimbarile de tot felul prin care trece omenirea acum.

Teoriile Sfarsitului Lumii

Grupuri de cercetatori efectueaza in secret serii intregi de experimente legate de viitor si de studiul Timpului, un astfel de experiment recent fiind Proiectul Montauk . Putini au vorbit despre el, dar cei care au facut-o au spus ca “n-au vazut nimic dincolo de decembrie 2012″. Religiile exploateaza in mod copios toate aceste informatii si semnale, de pe acum filosofii crestini numind anul esoteric 2012 “Revenirea la Glorie”.Din motive cu totul deosebite, foarte multi oameni si-au dat seama de accelerarea timpului si se plang ca ziua nu le mai ajunge sa faca tot ce au de facut. Poate ca aceste interpretari explica intreaga nebunie accelerata in care se desfasoara actualele relatii internationale, goana dupa energie, cu tot cortegiul de razboaie, tranzienta accelerata a relatiilor dintre oameni, cresterea deliranta a consumismului si excesul fara precedent al productiei de “obiecte non-necesare vietii decente”, cum le numesc recentele analize ale ONU.

Diverse religii si credinte “asteapta” Sfarsitul Lumii la date antecalculate cu mari perioade de timp inainte. Iata cateva dintre ele:
Sfarsitul calendarului maya actual - 21 decembrie 2012
Alinierea generala planetara - 8 septembrie 2040
Sfarsitul, dupa calendarul musulman - 2076
Sfarsitul, dupa calendarul evreiesc - 2240Cu toate ca nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfarsitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare ca tot mai multe argumente converg spre concluzia ca in acel an ceva cu totul surprinzator si inimaginabil se va petrece cu planeta noastra si implicit cu noi, locuitorii ei. Inainte de a accepta sau respinge aceste argumente, e bine sa le cunoastem. Si bineinteles, sa ne intrebam: suntem oare pregatiti pentru anul 2012?

Publicat: 2 Februarie 2008
Autor: Laura Dragulin

Anul 2012, un moment de cumpana pentru omenire

2009-06-10T01:30:00.003+03:00

Pe masura ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbari la nivelul planetei, care vor provoca modificari radicale si bruste de clima si vor duce la anarhie, se arata intr-un raport al Pentagonului

Timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat. Pe masura ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbari la nivelul planetei, care vor provoca modificari radicale si bruste de clima si vor duce la anarhie, se arata intr-un raport al Pentagonului. Teoria este sustinuta de mayasi, care prevad ca "sfarsitul timpului" va avea loc pe 21 decembrie 2012. Calendarul Maya se incheie brusc la aceasta data, cu toate ca, in trecut, mayasii, care erau foarte avansati in astronomie, calculasera date cosmice pana la milioane de ani.

Schimbare radicala de clima in Europa

Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergatoare anului 2012. Dupa 2010, Europa va suporta o schimbare radicala de clima si se estimeaza ca milioane de oameni vor muri din cauza foametei si a razboiului. Pana in 2007, se anunta furtuni violente care vor distruge bariera de coasta a Olandei, determinand pierderea unor vaste teritorii. India, Africa de Sud si Indonezia vor fi distruse de revolte si conflicte interne, iar granarele lumii vor fi golite de seceta.

Un climat siberian va pune stapanire pe Marea Britanie si tarile vecine, se arata in raportul Pentagonului, care prezice faptul ca schimbarea climei va fi o amenintare chiar mai mare decat cea terorista: verile vor fi din ce in ce mai calde, provocand o si mai rapida topire a ghetarilor, cu consecinte grave asupra climei; la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scazute, similare Siberiei, in tarile limitrofe Atlanticului de Nord.

Nu va fi sfarsitul lumii

La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, deci de doua ori intr-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. De asemenea, asistam la o crestere a rezonantei magnetice a Pamantului, care a inceput din 1980. Prin urmare, in anul 2012, timpul va atinge valoarea zero. In prezent, ziua are de fapt doar 16 ore, in loc de 24, din cauza faptului ca rezonanta are 12 cicli pe secunda, fata de 7,83 cicli pe secunda. Tot in 2012, planul sistemului nostru solar se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee.

Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfarsitul lumii, ci momentul cand adevarul ne va fi revelat. Toate aceste schimbari dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi imbunatatit, avand 12 spirale in loc de doua. Oamenii vor depasi tehnologia, asa cum e cunoscuta azi si va avea loc o trecere rapida prin dimensiunea a patra si intrarea in cea de-a cincea.

Misterele Titanicului

2009-05-19T16:58:00.007+03:00

Chiar din primele zile, dispariţia Titanicului a fost împânzită de mituri şi legende. Pe lângă cele tradiţionale, la noi au ajuns şi versiuni fantastice.

În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar carte necunoscutului jurnalist pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea moartea unui uriaş transoceanic cu numele „Titan”.

Imaginaţia bogată a jurnalistului s-a dovedit a fi o prorocire de coşmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele şi echipamentele vasului şi terminând cu locul, timpul şi cauza catastrofei.

După tragedie, Robertson era considerat „diavol”, geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul său a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cărţilor. Dar în ziua în care măreţul Titanic îşi începea călătoria, nimeni nici măcar să se gândească la vreun roman-prorocire. Toţi cei care urmau să călătorească pentru prima oară cu vasul-minune se considerau aleşi iar rudele şi fotografii îi priveau cu invidie de pe mal.

Doar un singur marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sorţii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe măsura ce înainta în lectură, pe marinar îl cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar aceştia deja erau cu un zâmbet larg pe buze. Era într-atât de speriat, încât atunci când vasul se afla în portul oraşului Southhempton, el a abandonat, şi prin asta şi-a salvat viaţa.

De asemenea, în ultima clipă, au refuzat să călătorească încă 55 de oameni. În această listă intra miliardarul John Morgan, deţinătorul ambarcaţiunii, subit declarat bolnav. A refuzat călălătoria şi un mare negustor Wood, a cărui soţie a primit o avertizare anonimă „dacă nu vreţi să vă pierdeţi soţul, atunci faceţi tot posibilul ca să-l răzgândiţi de la călătorie”. Restul care au refuzat au motivat asta prin diferite presimţiri ciudate dar puternice.

Pe 15 aprilie 1972 (la 60 de ani după tragedie) radistul linkorului american „Theodor Roosvelt” primeşte un semnal SOS. Prin zgomotul din căşti răzbătea o voce îngheţată care chema ajutor pentru Titanicul ce se scufunda.
Radistul Llyd Dethmer a crezut că a înnebunit. Însă, pentru orice eventualitate, a transmis mesajul la ţărm. Cine ştie? Poate într-adevăr, cineva are probleme. Răspunsul a fost foarte scurt şi calm : „la semnalul SOS nu răspundeţi, continuaţi cursul stabilit”. Abia în port căpitanului şi întregului echipaj le-a fsot arătat că demult scufundatul Titanic nu avea cum să trimită vreun semnal SOS. Ori radistului i s-a părut, ori cineva a făcut o glumă bună. Însă Dhetmer a găsit straniu faptul că explicaţiile au fost oferite de serviciile speciale şi nu de conducerea maritimă. Aşa că a început cercetările. De la început, din pură curiozitate. Dar s-a adâncit atât de mult încât a ajuns la spitalul cu probleme neuropsihologice. Dar înainte de asta a reuşit să „dezgroape” multe lucruri interesante.

Dhetmer a căutat în arhive rapoartele colegilor săi radişti despre acelaşi lucru care l-a observat şi Lloyd. Anii în care au fost detectate semnale SOS erau 1924, 1930, 1936, 1942. A făcut un tabel şia observat, că fantomele radioefirului apăreau o dată la şase ani.

În 1978 Lloyd aştepta intenţionat semnalul. Şi a asigurat pe toată lumea că l-a primit. Ce s-a întâmplat în 1984 şi 1990 nu se ştie. Nu există informaţii nicăieri. Însă, în 1996, ziarul canadian „Sun” anunţă despre un alt semnal SOS primit de vasul canadian „Quebec”.

Unii învăţaţi presupun că „în câmpul întinderii timpului s-a format un semnal-fantomă”, şi că pe el,
cică, îl primesc vasele de atâta timp. Şi dacă toate aceste nu sunt minciuni şi falsuri, ar trebuie să ne pregătim pentru SOS-ul din 2008.

O altă categorie de savanţi sunt hotărâţi că SOS-ul a „tăiat” timpul în două. Adică, semnalul putea fi recepţionat şi în 1906, şi în 1900. Dar, din păcate, pe atunci, un radio era ceva nu chiar atât de ieftin şi uzual. Popov l-a inventat în 1895.

Însă, cei mai înflăcăraţi cercetători susţin că şi atunci semnalele era primite, doar că nu de radioaparatură ci de oameni. Mai specificat, de creierele lor. Anume aşa s-ar explica profeţia lui Morgan Robertson şi pesimţirile celor 55 ce-au refuzat călătoria.

Pare un episod de poveste, dar cum altfel de explicat semnalul primit de vasul „Carpatia” şi „Olimpic” la ora 23 : 17? Adică, asta ar însemna cu 23 minute mai devreme decât ciocnirea cu mortalul aisberg, care a avut loc la 23 : 40… to be continued...

Misterele Titanicului - continuare

2009-05-19T16:56:00.001+03:00

Dacă până acum toate descoperirile se reduceau la nişte semnale-fantome, destul de „nepalpabile”, atunci ceea ce a găsit Carl-Yorgen Huss, căpitanul vasului norvegian de pescuit este destul de material.

În ziua de 24 septembrie, 1990, în nordul Atlanticului, la 340 de km sud-vest de Islanda, pescarii norvegieni au găsit o fată, ce ar arată de 29 de ani, tremurând pe un aisberg. Numele ei era Winnie Cowts.

Căpitanul Huss a anuţat oficialităţile de fata găsită. Aceasta însă afirma că s-a salvat printr-o minune de la naufragiul Titanicului şi că este foarte îngrijorată pentru soarta celorlalţi călători…

Pentru această femeie timpul s-a oprit în tragica zi de 15 aprilie 1912, zi pe care o trăia emoţional atât de puternic de parcă nici n-ar fi existat aceşti 79 de ani!

Pescarii nu puteau accepta aşa ceva. Noţiunile lor despre timp erau bulversate şi mai mult cu cât autorităţile norvegiene se convingeau că este complet sănătoasă psihic. Însă, o trădau doar hainele. Aşa ceva purtau femeile „la modă”, la începutul secolului. Winnie era complet uimită şi nu trăda nicio urmă de prefacere. Dar cum este posibil aşa ceva?

În căutarea răspunsului, experţii au luat legătura cu oficialităţile maritime britanice. Londra a confirmat că miss Winnie Cowts din Southempton într-adevăr era pe lista călătorilor şi s-a aflat pe vapor.

Lucrul cel mai straniu este că ea nu arăta deoc de 108 ani, ci de 29! „E ceva supranatural”, afirmau cei 27 de doctori şi învăţaţi ce-au examinat-o. „Se pare că s-a aflat într-un fel de conservare a timpului. N-a îmbătrânit deloc”.

Iar aproape peste un an, la 9 august, 1991, vaporul de cercetări norvegian „Larsson Nayper”, la 365 km sud-vest de Islanda îl pescuieşte, după toate aparenţele, chiar pe căpitanul E. John Smith!

Nevătămat, dar cutremurat de cele întâmplate. Era îmbrăcat într-o uniformă excelentă, marca „White Star”.

Salvatorii au procedat exact ca în cazul lui Winnie. L-au „predat” pe Smith autorităţilor de la Oslo, care l-au spus la o serie de examinări şi teste psihice. Le-a trecut cu brio pe toate. Era perfect sănătos. Atunci când s-au comparat amprentele din dosarele marinei britanice cu cele ale „reîntorsului” a avut loc o foarte mare surpriză. Se potriveau în cele mai mici detalii!

Chiar dacă cei doi supravieţuitori se simt excelent, autorităţile (nu se ştie care) exclud total posibiltatea unui interviu chiar şi până astăzi! Toate acestea se fac sub pretextul readaptării la societate, cei doi încă mai cred că sunt în 1912…

Peste 3 ani, în 1994 deja, în aproape aceleaşi locuri (sud-vest de Islanda, 300-400 km) a fost găsită o fetiţă de 10 luni, aproape îngheţată, dar sănătoasă. De unde s-a luat acest bebeluş, care evident că nu poate să înoate la o aşa distanţă de mal? De ce este încă în viaţă? Copiliţa plutea pe apă datorită unui colac de salvare aparţinând Titanicului…

În cele întâmplate e greu de crezut dar totuşi cercetătorii acestui caz au găsit în arhive menţionarea necesară despre acest copil…

Majoritatea marinarilor ce trec prin locurile unde a pierit Titanicul susţin că văd un vas mare scufundându-se mereu… Unii zic că este fantoma Titanicului, alţii, puţin mai luminaţi – că în momentul scufundării uriaşul transoceanic ar fi nimerit într-un „vîrtej” al timpului… Oricum, Pentagonul deja a clasificat acest subiect, ca şi multe altele : Top Secret…